Nu mai cântă păsări în zori, în ochi de femeie
nu mai văd curcubee.
Un nou răsărit se spânzură-n mestecenii goi
și-albastru nu se mai găsește în noi.
Haite de lupi cu fețe de oameni urlă-a pustiu,
tu știi că te-aștept și că nu vei veni, știu...
Rece-asfințit mă coboară-n noapte acum
vreau să ard o iubire, să rămână doar scrum.
Veșnic va curge-o lacrimă-n sufletul meu,
câți știu să iubească, de unde știu eu?