poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-09 | |
Durerea continua sa mă întrebe obsedant "de ce?"
plusând mereu peste mâna mea stângă într-un interogatoriu al peștilor nezburători înotând alene în fântâna dorințelor de vreme acasă murene albastre îmi înghițeau cerceii mei de argint îmi făceau cu ochiul și dădeau leneș din coadă a tra poco ci vediamo in altra vita signore eu îi murmuram despre compoziția chimica a materiei organice ce simplu era dacă ne-am fi bazat numai pe siliciu ce simplu ar fi putut să fie pe vremea când geamurile nu erau vopsite pe o parte în negru și nu prezentau moda de toamna iarnă redenumindu-se emfatic oglinzi Atunci mi-am amintit că o puteam condamna la moarte jucindu-ne de-a viața-ascunselea (aici ar trebui sa descriu cu lux de amănunte un plan) un plan tangențial descris de locul geometric al tuturor lămpilor care mi se aprinseseră intermitent în retine oprindu-ma programatic să pot marturisi vreodată signore imi mai spusese cineva doar odată pomenind de rambursabilitatea creditului ipotecar atunci mă calificasem în categoria celor pâna în 30 de ani fără aripi verzi pe umeri doar cu trei copite de mustangi gemeni aș fi putut să îmi deschid un cont la o banca afiliată aș fi putut scrie cecuri cu nume prenume și adresă doar un simplu codicil supraviețuia într-o margine de filigran: niciodată în alb ei bine între timp eu refuzasem departe de dacă și numai dacă îmi scriam primul volum de necesitate și insuficiență pe un pergament ce raminea mereu diafan (aici mă opresc și vă fac din spatele meu cu ochiul: ați înteles?) ei bine atunci ea, durerea, și-a scos pistolul încarcat de la brâu și mi-a spus că îmi mai dă încă o sansă șase gloanțe în încărcător niciunul orb orbul în încaperea dintre umerii mei voi ramine întotdeauna eu doamnelor sau domnilor o singură apăsare câteva de zile de ce mult l-am... cât de nedreaptă este... cum a putut să... mi se ofereau din oficiu cu generozitate din partea firmei munca invalizilor unde împletisem atâția ani coșuri și scaune de nuiele ei bine în momentul acela ea, durerea a inceput să tremure de durere frica a sărit din spatele ușilor deschise la timp ca să vadă cum primul glonte îi zburase un genunchi ei durerii fricii i se făcuse sete de apa pe care mi-o cerea din ochi întinzând mâna spre paharul din dreapta mea al doilea glonte a nimerit frica în plamâni care în loc de aer acum i se umpleau încet cu acorduri din oda bucuriei al treilea și al patrulea glonte au spart becul și o lampă cu gaz i-am mai dat fricii o șansă un singur glonte cu care bineînteles a împușcat durerea în cap murmurându-mi iarta-ma ei bine ea durerea nu mai avea nici o șansă fricii i-am pus glontele în palmă pentru că ar fi hilar să îmi închipui că ar putea avea înca odată curajul Într-o încăpere neagră mirosind a pucioasă lângă două victime fără de trup mă condamnasem fără drept de recurs la viață de atunci nimeni nu mă mai întreaba de ce doar din când în când murmură "ei bine?" ora s-a terminat saptămâna viitoare reluam de la "si atunci?"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate