poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-02 | | Înscris în bibliotecă de Luminita Suse
Ochii ni s-au închis, am văzut înapoi
Un albastru migrînd înflorit peste noi. Ne întoarcem cu dor unde-am fost și-am iubit Pe pămîntul umbrit al bătrînului schit. Ca un cric rătăcit, ca un veac subțiat Suntem muți cînd vorbim despre ce ni s-a dat. Noi mereu căutăm un albastru de preț Ce-ntr-un veac este cer și-n alt veac Voroneț. Pe pămîntu-ncuibat cu sămînță de somn, Cresc copaci rămuroși, pirostrii pentru Domn. Dar acești vechi pereți spun într-una ceva, Ca și cum ar boci, ca și cum ar cînta. Poate-albastrul la care fiii noștri revin, Este limba romînă tradusă-n senin, Poate carii stelari noaptea turlele rod, Poate-altaru-i un pod, poate-albastru-i un cod. O, acești vechi pereți spun într-una ceva, Ca și cum ar boci, ca și cum ar cînta. Dacă noi am putea căuta mai adînc, Să simțim ce spun ei, să vedem de ce plîng. Din volumul “Pasteluri”, 1974
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate