Copacul meu n-avea nici flori, nici frunze, însă...
O personalitate galben-aur, cum?
Priviri ursuze n-au văzut fața mea plânsă,
Încarcerându-mă-n vagonul lor de fum.

Accept astăzi războiul. N-accept orice teme.
Nu mai ademenesc cu jucării de pluș,
Nu mai subscriu oricărei stratageme,
Căci sunt viori la care nu mai am arcuș.

Am lăcrimat numai pe fața cea senină,
În piept topindu-mi-se orice abajur,
Alimentându-mă o tainică lumină,
Simțindu-mă vertebră din albastrul pur.