|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ PaÈ™adine în vers alb (73) 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-30 | |
Doamne,
Ești ca un poem Care mângâie Până în adâncimea De nepătruns A trăirii mele Peste inima Ta Îmbrățișat de mâinile Tale Doamne! Nu mă lăsa Să termin poemul în iad Și să ating cu moartea Pământul moale! Nu mai zăresc De atâta imensitate Unde se termină Gaura neagră a rănilor Tale Dar poate că poate Mă va scoate cineva Din abisul ființării mele Și voi porni mai agale Spre cer, spre eternitate!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
