poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-28 | | Înscris în bibliotecă de Florin Opran
Mă asemui unui copac.
El are foarte multe brațe, și eu, foarte multe brațe : două vizibile, o mie invizibile. Când sufla vântul brațele lui foșnesc; mă gândesc că atunci cand îmi mișc brațele probabil ca și ele sunt împinse de un vânt ciudat. Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză. Această comparație mă satisface și este semn ca am îmbătrânit. Când eram tânăr, mă comparam cu un zeu indic, zeu cu foarte multe brațe, foarte multe picioare. Îmi plăcea să spun că brațele si picioarele mi-au fost rupte si ca mi s-au lăsat numai două brațe, dinspre partea dreaptă, si numai două picioare tot dinspre partea dreaptă. De aceea când alergam, alergam in cerc. Apoi în spirală. Acum am îmbătrânit, îmi place să mă compar unui copac. Cred ca mișc brațele si picioarele de bataia unui vânt straniu, și sunt fericit de această comparație. În curând n-am să mă mai compar cu nimic, n-am să mai mișc din brațe, din picioare, iar cuvintele mele nu vor mai semăna cu niște frunze. Atunci, voi fi ingăduit de prieteni, de dușmani, si voi schimba planeta. Astfel, mă voi pregăti aiurea, să mă compar c-un lucru cu totul si cu totul altul, iar când voi mai fi îmbătrânit – cu un alt lucru, cu totul si cu totul altul. Apoi imi voi schimba iarăși planeta și-așa mai departe, ce monotonie, doamne, dumnezeule !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate