Pe podul iubirii
zâmbind, moartea trece;
e rece, suavă,
cântând cu mult patos
venirea toamnei
pe muntele Athos.

Și trist cade podul,
țipând în avene,
plângând rătăcirea
iubirilor mele.

„Povestea aceea
demult s-a sfârșit,
spuse mireasa
cu glas prăbușit,
doar că iubitul,
neghiob îndrăgostit,
pe pânza cea rară
s-a bizuit.”