încă o moarte ni se-adaugă, iubite,
tăcem mai grei unul pe lângă altul,
ducem o zbatere de cer între cuvinte
și-asemănăm plecările și nardul,

tristețile se lasă-n cerc pe margini
adeseori convingem anotimpuri
să contureze spațiul dintre aripi
și-ncă-o iubire să ne stingă-n chipuri,

mai adăstăm un zâmbet în ventricul,
mai extirpăm o inimă din colțuri
și-nscriem printre sângele fișicuri
tu nuanțe alb, eu semne paradoxuri