poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-09 | |
Sus in muntii Tatra, pe o stanca mare,
Un soldat roman este grav ranit; Plange ca e singur, cheama ajutoare Nimeni nu-l aude! Toti l-au parasit. Sangele-i se varsa, puterile-i mor Si privind spre cerul cel inseninat, El zari un vultur ce venea din zbor Si-i vorbeste astfel, ca un brav soldat! "-Tu ce zbori spre stele si din tara in tara Si purtat de vanturi ca un fulg usor? Din inaltul cer, pe pamant coboara! Nu ti-e mila oare sa ma vezi cum mor? De-mi aduci mancare si putina apa, Am sa ma fac bine si-o sa mai traiesc; Daca nu, te-apuca groapa de mi-o sapa: Cu pamant astupa-mi trupul romanesc." Auzind acestea, vulturul cel mare Cobora ca vantul, iute pe pamant Si-l intreaba astfel: "-Ce ai? Ce te doare? Cine-a vrut sa-ti fure, ultimul cuvant?" "-Nemtii fratioare! Ei au vrut sa pier Si sa ma inghita vecinicul pamant! Dar scapai din lanturi ca un prizonier Si imi astept moartea, slabit si flamand. Zboara-n a mea tara, peste vai de sange Si te lasa-n vale pe pamantul meu! Poate ca acolo, mama mea ma plage, Fara-a sti ca-n lupta, este foarte greu! "-Nu te las romane! Nu te las sa mori! Si-am sa zbor cu tine, cat ai fi de greu! Sa ating pamantul, sa ma prind de nori, Eu te port pe aripi, chiar la Dumnezeu!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate