Subtil, vesnicii in frunze tresar,
suvoi despletind speranta in muguri,
margea de tristete patata cu har,
privire-amagita cu boabe de struguri.

Distras anotimp, reflux fenomen,
contras ’n-a nelinistii faradelege,
prin aerul rar, uscat oxigen
o lichiditate cu ceata sa-nchege.

Ozon fulgerat in mii de aspecte,
pulsatii defuncte, al noptii popas
deasupra scortoaselor simturi defecte,
un bob de nisip in clepsidra ramas...

Trasura miscarii respira meleu,
cu gindul duet deriva coboara
sub freamat de vint, adinc, hipogeu
e ultimul spasm al ploii de vara.
(31.10)