Și-acesta e sfârșitul, heteroclit, patetic
Unei iubiri strivite obscur în decădere,
Iubirea care-a fost de-un efemer frenetic,
Relativism sardonic plin numai de durere.

Hibrid, acest sfârșit ironic ne desparte,
Ne-a spulberat speranța, ne-a transformat în mit
Și fericirea noastră e undeva departe,
În orizont idilic, închisă-n infinit.

Distrugerea-i aproape, sfârșitul ne doboară
Iar noi șocați vizibil uităm a mai lupta,
Amorul se transformă deodată-ntr-o himera
Când triști privim la cei ce nu ne pot salva.

Am fost doi visători ce-au făcut o greșeală,
Sfârșitul ne-aștepta pe-un drum plin de bariere
Și-n astă condamnare ce pare-a fi fatală
Poate vom reuși să luăm o grațiere.