Valuri roșii
asemeni unui câmp de maci
umbrele ultimelor frunze de arari arzând
lasate de vântul trecând
peste lacul aproape secat.

...Neputincioși...
si totuși nu ne acoperim faa.
Vin cântăreții să ne ureze An Nou
și-aproape
că nu le mai vine să deschidă gura.

Unde-i zăpada... unde e aerul
ce până-n adâncul pământului
în cristale de gheaă apa lega?
îi întreb din priviri
în timp ce ei îmi colindă aproape plangând:
Iarna a rămas suspendată în cer...
undeva...

O să se stingă și obiceiurile spune mama
și pleacă în casă oftând.

Iau o mână de grâu și o arunc cât pot de sus-
să ajungă aș vrea
acolo unde suspendată a rămas iarna
să cadă ningând odată cu ea.