Unde ești?


Văd lumea ca pe-o scenă și mă-ngrozesc de ea,
Mă-ntorc la tine, floare, unde ești?…
S-a stins demult privirea mea,
Îmi lipsesc azi fericitele povești
Din timpurile-n care mai eram copii;
Abătut din calea eternității, mă chinui
Să dorm încă:
Raiul râde nu departe,
Râs izvorând din nefericirea
Păcatelor mele…
Lumea… nu poate pierde nimic
Din lucrurile ce-o-nconjoară,
Degeaba-ncerc să realizez imposibilul…
Viața nu e la fel de corectă ca mine…