Aspirație


Vreau să te sărut,
Gândul la tine
Mi-amintește-un cânt
Plin de suspine

Dincolo de lume
Și de iubire,
Toate-aceste glume,
E nemurire.

Viața-i un avânt,
Vise și șoapte,
Clocotitor iscând
Lacrimi în noapte…

Clipă după clipă
Simțiri eterne,
Veșnică risipă
Ea îți așterne;

-n calea ta pribeagă,
Plină de durere,
Fă să-ți fie dragă
Orice adiere

Tot ce-ți naște gândul
Fă să-ți fie sfânt,
Căci întreg pământul
Nu-i decât pământ

Și de vezi pe alții
Că-n desfrâu își râd,
Ce-i rămâne vieții?
Chipul lor cel hâd.

Lasă tu iubirea
Să îți dea povață,
Altfel fericirea
Se va pierde-n ceață.

Tu te uită: încă
În privirea-mi rece
E iubire-adâncă,
Chinul tău va trece

Nu privi departe:
Ce visezi e-n mine,
Tot ce ne desparte
Nimeni n-o s-aline

Dacă nu-mi vei cere
Tainicele-mi gânduri,
Tot ce-n a mea vrere
Nu se scrie rânduri.

Eu am rai în soare;
-n ființa mea străină
De-astă lume-amare,
Toate par să vină

Și mai am tristețe-
Vor să mi-o înfrunte
Mii și mii de fețe
Încă prea mărunte.

Mintea mea cuprinde
Lacrimi și mister,
Flacăra ei arde
Veșnic prea stingher

Dacă toată lumea
Nu va vrea s-o știe,
Fi-va doar a mea,
Însă veșnicie.

Dincolo de toate,
Tot ce eu am fost
Nu rămân doar fapte
Curse fără rost.

Umbra din oglindă
Cat imensu-i truc
Veșnică ofrandă
Þie să-ți aduc.

Încă prins de vrajă,
Nu suport minciuna:
Fără de-a mea grijă,
Viața ți-e totuna.

Dar mai am senzația
C-am pierdut o soartă,
Însăși aspirația
Spre o lume-naltă;

Fără tine totul
N-are sens, o știu:
Ce-mi va naște gândul?
Lacrimi în pustiu…

Eu cu tine oare
Moartea voi uita,
Dac-a ta visare
Îmi vei arăta?

Numai o secundă
De te-aș revedea
Sufletu-mi în trudă
Zâmbet o să-mi dea.

De-o adâncă știință
Vreau a asculta:
Pot, și-n neputință,
Fericirea ta.

Vreau a ta iubire,
Vreau să fii a mea,
Vreau a ta privire
Să mai nasc-o stea.

Lâng-abis de unde,
Păru-ți mângâind,
Buzele-ți arzânde
Și mai mult s-aprind.

Vom fi fără moarte,
Tot ce e ateu
Nu ne va desparte:
Pururi tu și eu…