poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-03 | |
Era o zi circulară de vară cenușie
Normală ca dezvoltare temporală; Îmi puneam întrebări despre existența copacilor sub a căror umbră zăboveam; Priveam soarele plictisit de soarta lui grotescă de a căra după el la nesfârșit miliarde de purici nesemnificativi, clipe hidroxigenate în căutarea unei lumi cu deschideri mai largi. Dar văd o lumină ciudată coborând din ceruri, Cred că am emigrat în inconștient, Lumina se apropie de mine deschizând noi viziuni asupra relatiilor spațiu-timp; În fața mea apare un înger; Îi zic: - Ce dorești tu? - Să te lămuresc în privința existenței materiei. - Tu?! care ești doar plăsmuirea unor profeți antici!... - Profeții, erau doar o reprezentare geometrică a mea. Predomina în mine un sentiment ciudat de deja-vu primordial Mă simțeam linștit ca un panou bleu Care nu opturează notele vioarelor înmiresmate de un arcuș nepământean, Încercam să privesc la acestă magnifică făptură. - Eu sunt creația Haosului însuși. - Adică tu ești dintotdeana? - Și tu ești dintotdeauna, ce te face să crezi că a existat ceva înainte să fii tu creat? Problema este că tu nu ești creația Haosului însuși. - Eu sunt doar creația unui algoritm complex de aranjare a atomilor, înaintea mea au existat alți atomi. - Înaintea ta au fost alți atomi, aranjați altfel, dar tu existai și atunci. Atomii sau aranjat în forma în care existai tu atunci te-ai născut. - Deci și eu tot creația Haosului sunt. - Nu pentru că în existența ta nu erau incluse și Ideile! Tu nu te-ai născut odată cu Ideile. - Păi, și atunci, de ce mai e nevoie de noi? - Cine a spus că e nevoie? Voi sunteți doar rămășite ale Haosului? - Atunci de ce mai trăim? - Pentru că orice existență are dreptul să atingă Ideile. - Da poate nu vreau, vezi tu, mi se pare că Ideile sunt periculoase. - Pentru că nu le cunoști pe toate. Din aceste motive Haosul va creat o viață dificilă, pentru ca lipsa Ideilor să nu treacă neobservată, să se distingă diferența de clase. - Deci noi suntem condamnați la o viață fără dreptate doar pentru o mică întârziere. - Nu. Pentru voi s-a creat moartea - singura dreaptate a materiei. - Și la ce ne folosește moartea. - Păi, mai cunoașteți și voi, o Idee.. două... . - Și câte Idei sunt? - Mai multe cu una. - Le voi cunoaște pe toate vreodată. - La sfârșitul timpului. - Când. - În clipa în care va fi a fost, - Dar timpul are curgere continuă. - Timpul este doar o înșiruire de clipe posibile și ordonate. Era o zi circulară de vară cenușie Normală ca dezvoltare temporală; Îmi puneam întrebări despre existența copacilor sub a căror umbră zăboveam; Priveam soarele plictisit de soarta lui grotescă de a căra după el la nesfârșit miliarde de purici nesemnificativi, clipe hidroxigenate în căutarea unei lumi cu deschideri mai largi. Dar văd o lumină ciudată coborând din ceruri, Cred că am emigrat în inconștient, Lumina se apropie de mine deschizând noi viziuni asupra relatiilor spațiu-timp; În fața mea apare un om.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate