Sunt singur, departe de ceea ce vreau
Sunt trist, lacrimile-n ceai imi curgeau
Privesc in noaptea pustie, intr-un punct anune
Si ore-n sir au trecut, fara sa-mi stiu de nume

Am plans, plang, si voi plange mereu
Caci simt ca nu mai sunt eu
Cel de altadata, cel care griji nu avea
Acum insa, toate se intorc impotriva mea

Sunt trist si deziluzionat
Ca nimic n-am realizat
Din ceea ce eu mi-am propus in viitor
Acum totul e atat de infricosator…

Obsesia singuratatii si ganduri negre se aduna
Lacrimi, durere si sperante "ard" impreuna
Imi dau seama ca nu mai pot schimba nimic
Timpul a trecut, iar eu viata mi-am irosit

Voi sti sa plang fara a imi arata durerea
Voi sti sa sangerez fara a cunoaste tacerea
Voi sti sa nu mai vreau ca sa iubesc
Voi sti sa invat ca singur sa traiesc

As vrea totusi, ca singuratatea sa nu ma invinga
As vrea sa am o familie, o sotie iubita
As vrea sa pot privi in viitor, fara a privi in urma
As vrea sa schimb ceva, chiar si ceasul de pe mana…

Si nimeni niciodata nu va sti
Cat timp te voi iubi
Nici chiar inima mea
Nu stie daca te va uita

Acum, patruns de vise si de frica,
As crede ca unii se oftica
Pentru simplu motiv ca am iubit cu adevarat
Si ca niciodata n-am renuntat la ce-am sperat

Daca intr-o zi, nu ne vom mai sti de nume
Si tot ce-a fost va ramane o poveste fara urme
Daca tot ce-am sperat, visat si acceptat, se va spulbera
Voi rataci prin lume, fara a cunoaste calea…