poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-03 | |
Iubitul meu,
lacrimile mele nu te mai plâng, încremenite în tăcere statică pe obrazurile vremii. Clepsidrele astrale ticăie invers acelor de ceasornic, orbecăind, nebunele, în căutarea timpului fluid de dinainte de crearea lumii. Dragul meu, te-am disecat în șoapte, murmurate febril la ușile vieții, în unghiuraticele mele frământări te-am exilat, reminiscență molcomă a intuitelor iubiri. Vreau să te chem. Mi s-au uscat evaporatele strigăte, din leagăn încă mi s-au topit, când de mirarea lumii mi se împleticeau surâsurile. Cu ce mâini te caut? Mâinile își scutură a chemare macii ofiliți, rădăcinoase decadențe. În părul meu șerpuind către soare-apune una câte una se pierd petalele-ntomnate ale uitării de noi, când se înclină grele genele cu umezi ciorchini. Dezolatul meu apogeu, desenat în pripă cu cenușa dimineților spulberate, nu mă lași să te predau halucinațiilor mele toride. Mă inunzi cu apa vieții arzândă ce-ți curge din coasta dalbă și preschimbat în respirații celulare îmi străbați epidermele străvezii. Iubite, pe obrajii tăi mi se preling dorurile, stâncile, sfărâmatele. În seara din urmă te conjur, măcar acum oprește clepsidra nebună ce ne preface timpul în scrum - și din femeie face ne-om.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate