uite,imagineaza-ti pentru o singura clipa
ca foaia aceasta alba,mata
pe care o avem amandoi in fata
este universul nostru.
ce-ai putea adauga?

El:eu as lasa-o asa cum este
Ea:s-o lasi asa?goala?
nu inteleg...s-a creat un vid intre noi?
El:nu.E pur...neintinat.
virgin
ce rost are sa umpli o foaie cu mazgaleli?
Ea:eu...eu as incepe asa

"as desena intai un pat:un pat mare
gol,alb si curat.
acesta ar fi inceputul...
apoi as adauga mult soare,lumina
poate si putina culoare.
as umple foaia cu sunete divine
sa-mi aminteasca toate de tine.
apoi as presara,cu gust,
portrete,naturi moarte,poate si un bust.
nu vreau plante.
poate o pisica:lenesa si picotind.
o flacara surprinsa adormind
si noi:doi."
El:e frumos...imi place.
dar daca ma gandesc
as desena pe-o alta foaie
doua siluete confuze
alergand spre orizont
desupra cer,sub talpi cer
si nori pufosi,de creta.
Ea:o poezie cocheta
noi doi mancand cu pofta o crocheta
pisica rontaind furios o creta
si-afara ger.
El:asa...si in curand pe foaia noastra
pe langa patul tau
si cerul meu
va lua viata,intr-un patratel lasat alb
o alta dimensiune
Ea:un copil?
El:poate,ce-ar fi sa ai mai mult stil?
Ea:vrei sa ne certam?
El:nici gand!
Ea:prea bine.

Ea pleaca.Mergand,rupe cu sete foaia-univers.Si dispar amandoi,inghititi de flacara somnoroasa ce ardea mocnit in sufletele lor.