Îmi picură tăcerile prin coaste
din liniștea cu fuste de mătase,
plâng între palme zările albastre,
si iernile mă-mbracă peste oase.

pe ramul nopții luna-nmugurește
ecouri de lumină și de umbre.
plâng fluturii nuanțe de poveste,
eu tac și-ascund culorile prea sumbre.

în tâmplă strâng poeme nerostite,
din ochi tâșnesc lumini către niciunde,
zăpezile de gânduri dezgolite,
se-ntorc în coaja clipelor fecunde.