Sub salcâmi
diminețile noastre se trezesc liniștite
ca pulberi le simțim agățate de-un umăr
sunt tolbe pe care poștașii uitării
cu gesturi grăbite
deasupra noastră le rup
înainte de-a-ncepe iar drumul
la nord sau la sud

scrisori
cu mult galben de frunză
și-aromă amară de flori de salcâm
pictate-n grafit și în rujuri
de verde meduză
scrisori
presărate cândva cu pământ
au pielea uscată mumie
coboară-n vârtejuri
adânc
în apa sălcie

azi suntem
ieri nu ne vedeam
pe când scrisul era
de frunze și flori
o fotografie
azi doar mai suntem
scrisori
din care citind ne urâm
și-apoi mai pe seară plecăm
în pribegie