poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-23 | |
Ce e oare dupã polul privirii ?
Izvorul sãu mi-am spus. ªi dupã izvor ? Izvorul izvorului bineînteles. Aºa cum dupã o apã trebuie sã fie un izvor de apã. Înseamnã cã dupã tot o sã gãsesc un izvor de tot. Adicã totul. Deci dincolo de sine e mereu sinele. Dupã departe, departe dupã aproape, aproape. Râse. - Nu.Dupã aproape urmeazã transparentul. - ªi numai aproape face exceptie ? am intrebat. - Dar nimic nu face. spuse miratã. - Tocmai ai zis cã dupã aproape urmeazã transparentul. - Da, am repetat întocmai ca tine. Cã dupã sine urmeazã sinele. - Dar ai spus "transparent" nu "aproape". Izbucni în hohote. - ªi tu crezi în cuvinte ? * Atunci ajunsesem în faþa unei uºi sau un fel de uºã. Nu o vedeam, ca mai târziu sã-mi dau seama cã de fapt eram între balamalele ei, sau într-un fel de aproape. Cel mai ciudat era ce vedeam pe gãurile cheii: prin cea dinspre afarã se zãrea uºa cu mine privindu-mã prin gaurã, iar prin cea dinspre înãuntru drumul din faþa privirii ce mã fixa. Aurora continua sã râdã ºi tuºind îºi suflã nasul într-un nor. - ªi ce-ai fi vrut ? m-a intrebat. - Sã vãd dincolo de uºã sã fiu mai aproape de camerã. - N-aveai cum, acolo erai deja dincolo de aproape. - Dar tocmai ca mine ai spus, dincolo de sine e sinele dincolo de aproape transparentul. M-a privit lung. - Iar crezi în cuvinte ? Nu e vorba de transparentul lui aproape ci de cel al lui departe. Aproape nu existã. - Dar ai spus sine dupã sine. - Iar crezi în cuvinte ! Sinele aproapelui e transparentul departelui. Nu existã aproape ! - Omul e mereu departe de infinit si aproape de finit. Asta e poziþia care dominã în univers. El e atât de departe de tot încât aproape de ceva devine departe de restul. Mã simþeam singur. - Dar când iubeºte, cum e omul ? Lepãdã o lacrimã. - Atunci e departe de nimic dar nu ºtie ! Omul e mereu departe...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate