poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-23 | |
Cerea el un semn acum, poate o veste
Dar nu credea în ce-i spuneau altii nu umblătorii, nici... dar mai ales nici zburătorii Zburători? ce gri... au căzut demult și au ajuns și ei ca alții, țin minte.. copii aruncau cu pietre in ei... de când au căzut, el nu mai asculta de ei palid, era singur pe un varf uscat de munte dorea să fie primul care intră în ultimul cer când acesta va cadea... copacii îi ținea minte, cum ardeau, cum tăceau copii, doar cum îi mai iubea, chiar și când aruncau cu anatheme ici si colo cerul era de acum deslanat... "nu.. ha... nu mai are mult...!" își spunea, cred ca-l ura sau îl iubea și nu suporta să-l vada ... pângărit? vagi amintiri prin cutii cu bomboane vechi puse în scrin langă romane, printre foi albe bomboanele erau acre... amare? de acum pe cutie scria de fapt "amertume", cred ca uitasem alfabetul, și am gustat și gusta roz. și soarele murea in cazanele cu catran ale vidului, când el privea ultimul cer cum cădea și se făcea negru, căci nu mai exista pentru el demult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate