Nu vreau să mai cumpăr crini albi
Nu-mi stau bine lipiți cu salivă pe sâni
Palmele nu vor să-i primească
Nu-i încap pe de-a-ntregul
Se încurcă în mările lor nepătate
Și le doare urma atâtor tălpi de îngeri
Dansând

Dar știu lujerii înalți, pe furiș
Să treacă de opreliști
Vicleni, bobocii se ascund
În culcușul rotund de sub braț
Se lipesc fierbinți, nechemată coroană de stele,
Pe fruntea încruntată
Și apoi, atenți, se înfășoară cu totul
Pe umărul stâng

Încheieturile izvorăsc de îndată sudori
Mirosind a iubire și-a moarte
A iubire, a moarte, a iubire...
În ochi se scurge esență acidă
Din văzduhuri zdrobite în cană
Cer atunci, singură cer,
Străluminată, parfumul de crini,
Să-mi otrăvească
Plecarea, sosirea
Plecarea
Sosirea...