Mi-a cantat
cu versurile ei inca
neinventate.
Ca o zana, ca o sirena
ca o soprana.
Vocea ei era usoara si
blanda
precum un fulg, o idee
de va fi
sau o pana.
Eu am ascultat-o un timp
cat
unui fir de nisip
pasul i-ar lua, purtandu-l
din iarna in toamna.
Am zambit...
Povestea s-a stins cu un
sarut-
doi ingeri, buza in aripa
aripa in buza,
o clipa, o clipa,
inca o clipa
numai atat, cat
o neinverzita frunza
sa apuce sa cada...