Cu un gest măreț vreau să repar
tot ce ni s-a întâmplat
în sufletul meu zac colorate
săruturi cu gust de clorofilă
mi-e frică să te-ating
aș putea sparge
cuvintele
de insula paradisiacă
a trupului tău.

Veșnic frumoși
umăr lângă umăr
înotăm în noapte
cu visul sub gene
ca înlăuntrul unei cochilii uriașe
lăsând în urma promontoriul somnului

N-ar trebui să ne temem
de erupții celeste
atât de clară e
transparența clipei
în care noi suntem asemeni
florilor carnivore
când toamna se culcă pe pietre
Și ploaia nu mai știe
unde să-și clătească pletele
sub unghii caut în zadar
câteva fire de nisip.