Lacrimi rotunde
seve de cai rătăciți undeva
poate chiar prin peretele
de la marginea timpului.

Le gonesc dinspre spre mine
lipindu-le
de tâmplele Altcuiva.

Timpul mușcat,
acru și dulce
amar
și
iute.

Gustul
sângelui amestecat cu țărână.

Atunci
am apucat liniștea și am strivit-o de piept
urlându-mi în timpane cântecul zorilor.

Apoi a venit lumina
îmbrățișânu-mă...




...plină de rouă,
am sărutat
freamătul dimineții.