poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-29 | |
Și nici măcar n-a trebuit să deschizi gura
A fost suficient să stai și să privești, nedumerită Din colțul tău de lângă fereastră Și să încrunți din când în când din sprâncene „Felicitări, iar m-ai făcut să mă simt ca dracu’ ” Am urlat în timp ce trânteam ușa Radioul cânta din greșeală Bach, Goldberg Variations La telefon o voce îmi spune să aștept, și-apoi Urechea stângă mi se umple cu-o melodie imbecilă Nu sunt taxiuri, trântesc telefonul și mă întorc la tine Ești tot acolo, pisica ți-a sărit în brațe Și toarce impasibilă; o lacrimă Þi se desprinde de colțul ochiului stâng Și îți mângâie obrazul cu degete transparente M-așez și eu și mi-aprind o țigară imaginară Nu fumez, dau scrumul pe covor Tu mă privești la fel de nedumerită Și fumul imaginar ne învăluie pe-amândoi Iisus mă privește mustrător de pe cruce Arunc țigara cât colo și te întreb Dacă iarăși e vina mea, dacă iarăși Am încurcat subiectul cu predicatul cu fazele lunii Și cu amicul tău cu nume de bistro Vecinii au televizorul dat tare Un câine latră vis-a-vis, și brusc înțeleg Că într-adevăr am încurcat profețiile cu petele solare Și lacrima ta e doar o picătură de infinit Iar dacă închid ochii, îmi pot imagina în cel mai mic detaliu Tu, eu, scena împăcării, actul 2. Leiden, 28 octombrie 03
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate