Trupul dorment, mai greu ca oricând
Mintea alcoolizată nu naște nici un gând
În dulce liniște adânca de mormânt

Respirații firave cu zgomot grav, adânc
De-afara se aude, și mai tare, șuierând..
Cum bate-n agonie al iernii rece vânt

Și ceasul se învarte cu-al sau ecou prea blând
Eu mă găsesc în mine, tăcut contemplând
Aud trăiri din viața.. și le aud cântând