Melodia aceasta
tulburatoare
ne-a inlantuit intr-un dans
nesfarsit,
in ritmul caruia ne miscam
de zeci si sute de ani;
aceiasi pasi ce-au lasat
urme adanci
in nisipul existentei,
cu marea alaturi,
cu luna de straja,
cu ochii pironiti in golul fiintei.
Cautam durerea
sa ne scoata din amortire,
strigam disperati sfarsitul.
Dar nu stim, oare, ca l-am gasit,
ca tocmai acest dans
interminabil,
cu pasi inflacarati
si umbre miscatoare,
e dorinta cea de pe urma,
speranta strecurata pe buzele
incertitudinii –
e sfarsitul!