În fața ferestrei mele a crescut o casă
nu mă întrebați a cui este
barbie nu locuieste aici
m-a informat o veveriță obeză
deși eu n-am întrebat-o nimic
o priveam cum îmi ronțăie prosopul roz
cu care mă șterg de visele mâncate de umezeală
și apoi mă înfășor ca într-o realitate virtuală
prin acest punct trece mereu o briză rece
îmi adun fiorii de pe șira spinării
și îi montez țurțuri la streașină
desenând iarna mea personală
amantă
pe care o topesc încet la focul
adăpat din cozi de comete reciclate
aprins de mine sub teiul din curte
poate doar așa am și eu
în sfârșit
un vis împlinit.