Te-mpung în coaste mii de baionete,
Te-împing spre universuri negre, noi
Și știi că nu e chip să mergi tu înapoi
C-ai să trăiești o mie de regrete.

Ce-nseamnă o secundă, un gând
Ce în minte ca un microb s-a ascuns
O clipire, o slăbiciune e de-ajuns,
Ca trecutul să dispară alergând.

Drumuri milenare par că se deschid,
Și toate către Paradis converg
Dar știu că într-acolo ca să merg,
Porțile sufletului trebuie să le inchid.

Dar uneori ale trecutului porți,
Încet și sigur, spre mine se deschid
Lacrima și Surâsul vin ca un bolid
Bătând la poarta sufletului retoric întreabă
“E-n sorți?”