copil evadând dintre cosițe și mere de aur
spre vârsta pe care se depun visele
apartin anotimpului mirarii
pasii timpului ii presimt uneori seara

pe coridoare usile deschise contin ochi
prin care sunt obligat sa ma uit la cel de langa mine
si sa ma aplec din ce in ce mai mult catre
fiinta aceea umpluta de culori necunoscute

oare sunt eu acela care calca in picioare pleoapele
care striveste printr-o clipire sensul noptii
oare sunt eu cel care strange pumnul in jurul lumii
fara sa-si dea seama ca mana vinetie il sufoca

mirare pierduta si recastigata pe drum
dintr-un pariu cu eternitatea facut prea devreme