poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-13 | |
Poezie tie...
In momente de indecizie imi apari in cale Pentru-a-mi arata mereu drumul cel bun Imi esti avionul peste oceane,fara escale Si instinctul fara greseala,cel strabun! Oricat as incerca,nu-ti pot gasi cusur, Detii parca secretul pefectiunii umane Din glasul tau iese al paradisului murmur Lasandu-ma prada vie lumii de castane. Ma uit pe geamul intredeschis,caut lumina Incerc sa strabat cu ochii calea inchisa Doar pe tine te vad insa, si a mea e vina, Caci mi-am ales o foaie deja scrisa... Mi-e frica de necunoscut,de intuneric Dar totusi ma cufund in el tot mai mult Esti pentru mine un patrat devenit sferic, Iar orice mi-ai spune,doar stau si te-ascult... Si maine ca si azi si ieri te voi adora la fel Vei fi soarele meu prin ceata si mister, Deasupra lucrurilor profane,al meu sacru tel A mea religie nescrisa in care vreau sa sper! Cand ma ascund in mine,te gasesc mereu La poalele muntelui asteptandu-ma sa vin La caldura dogoritoare a unui aprins semineu Unde eu fara ezitare vin zilnic sa ma-nchin... Zi dupa zi trece,dar noaptea vine si-adorm Ma cufund in adanci abisuri scufundate Iar in vis,sunt sedat parca cu cloroform Astfel ca dorintele-mi negre sunt imaculate. Imaginea ta luminata imi orbeste privirele toate La fel cum razele solare iau privirea unui om, Tot asa tu imi furi fara sa vrei ochii,si poate Intr-o zi ma vei vedea prefacut intr-un pom... Privirea ta-mi patrunde si se cuibareste in suflet Imi creeza frisoane si imi da in noapte fiori Isi dezvolta si-si alcatuieste singura un portret Ma transpune gol de toate intr-un lan plin de flori. Din intuneric ma salveaza de fiecare data, Si ma trimite din bezna neagra la lumina inapoi, Doar un gand spre tine,scumpa mea fata Si fara intarziere ies pe loc din orice noroi... Parul tau,padure pe teritorii pierdute,straine In care zilnic doresc a emigra neancetat Sentimente dulci ma cuprind, si ma simt bine Imi esti raiul meu feeric in realitate ancorat... Fiecare fir in parte il strang in palma,il descos Asupra lui imi atintesc privirile sincer uimite Il trag deoparte- in singuratatea noastra, il miros Si raman cu toate simturile asupra-i tintuite! Sa te cuprind la piept,sa te tin in brate vesnic, Sa te simt parte a mea dintr-un integru intreg Te vreau a-mi fi singurul adevar, al vietii sfetnic Iar dintre toate dorintele-mi doar pe tine te aleg. In profunzimea cuvintelor tale rostite ma pierd Dar nu mai revin niciodata normal inapoi, Sunt coplesit de sunetul in care ma dezmierd Ajung de parca-as si o carte intr-o lume de foi. Sunt dependent pana si de privirile tale Pe care m-i le arunci periodic,fara sa vrei Sunt in al noualea cer cand imi ies in cale Si dau vietii mele neansemnate,divin temei.. Ploaia pe parul tau este ingerul in paradis Se imbina atat de perfect incat nu am cuvinte Picaturile reci,umede,pe parul tau deschis Imi dau impresia raiului si tuturor celor sfinte... In cap m-i se zbat sute de idei pure,brute Dar toate isi au ca centru doar imaginea ta Pe creierul imbibat in dragoste formeaza cute Iar din imaginatie mea pe foaie acum vor sta. Un caviar fara gust ar fi dragostea ta mie Daca mi-ai zice ca ma iubesti,dar ai minti inutil Totusi doua cuvinte din partea ta ma invie Chiar de-as fi ingropat in proaspat nud vinil. Mi-ai furat inima si viata-mi le-ai luat pe loc Doar o privire ti-a fost de-ajuns sa ma jefuiesti Dar eu tie nu ti-am luat in schimb nimic-deloc Noroc ca tu si inima si viata mi-o-ndulcesti! Ma laud cu nimic la lume dar totusi eu am totul Namarginita dragoste catre tine o posed mereu Dragostea mea daca-ar avea si al tau votul, Chiar daca n-as fi,m-as simti ca Dumnezeu... In paradisul tacerii voci sinistre sa sune acid Sa distruga linistea imensa cea fara de sfarsit Si chiar daca tot ce ma inconjoara devine arid Sunt in culmea fericirii daca tu-singura ai venit... Nu am nevoie de diamante,bani ori chiar fericire Doar prezenta ta orice rana adanca mi-ar vindeca Vreau sa aud doua cuvinte care sa-mi dea de stire Si orice ai zice rau sau bine-oricum nu ar strica! Sunt doar aceleasi sentimente mereu ascunse Ce le nutresc pentru tine zilnic fara ca macar sa stii Se repeta incontinuu dar niciodata nu vor fi scurse Din sufletul meu ce vesnic te va astepta sa vii... Nu am promis dragoste vesnica dar asta totusi ofer Nu spun minciuni,desi nu cred in vreun adevar Stiu ca poate nu ma crezi-spre mine in gol zbier Si acum in lumea-mi pustie ma trag singur de par... Ridicata pe temeliile credintei in binele absolut Dragostea mie inoculata fara asimtamantul meu Iti ridica imaginea deasupra acestui univers slut Te face sa fii al vietii mele unic si frumos zeu. Viziunea ta asupra lumii se frange in zari,departe Iar eu ma pravalesc tanjind dupa-al tau glas As face orice,m-as arunca chiar si in moarte Doar pentru a a primi dragostea ce ti-a ramas! Vreau sa te simt,sa te sarut,sa te imbratisez, Sa-ti simt inima batand la urechea mea culcata, Cand sunt singur,noaptea tarziu,sa te visez Sa fi al dragostei meu pret,a iubirii unica plata. Cand te vad-o singura privire si sunt in paradis Oriunde as fi,calvarul se preschimba in extaz Atunci nu mai are valoare orice as fi promis Caci sunt drogat si nu mai stiu ce-i ala un necaz. O adiere de vand in calea caldurii ucigatoare O raza de lumina intr-un intuneric de nepatruns Un pansament cand rana ma ustura si ma doare Un indiciu asupra dragostei ce mereu ai ascuns. Ai spus totul-ce in clipele acelea ai avut de zis Stii ca cuvintele-ti sunt pentru mine placi de metal Eu in schimb am tacut doar,si acum am scris Prin cuvinte negre ,memorii de-un asemenea hal... Cat pot iubi clipele cand suparata vocea ridici Si pe un ton diferit,din gura ta bucati de rai scoti Cum fara sa-ti dai seama adevarul in patru despici Incercand sa il arati tuturor,cum numai tu poti... Dar de multe ori termini doar prin a fi neanteleasa Si te superi si mai mult inspre fericirea mea... Tot ce vad in acele momente in tine e o craiasa O zana personala a vietii mele o nemuritoare stea. Cu tine in lumea asta orice lucru existent este viu Lumini aprinzi cand bezna incearca sa ne cuprinda Iar fara tine totul n-ar putea fi altceva decat pustiu M-as uita la mine,dar n-as avea imagine-n oglinda. Si intuneric absolut ar fi fara tine pretutindeni M-as scalda in cunoastere falsa de fals absolut Probabil ca m-as simti ca o pereche de vechi pinteni Fara ca scopul existentei lor sa fie cuiva cunoscut. Intr-un oras al amurgului etern tu vii si dai culoare Transformi palete monotone in nuante vii aprinse Tristetea,orice natura ar avea ea,in preajma ta moare Lasand sentimentele negative in patul lor,invinse. Un cuvant sa te caracterizeze ar fii doar unul:minune Ce vii de nicaieri si materializezi in fapte doar utopii Daca ai avea chiar si o mie de fete,toate ar fi bune Si tot te-as astepta frenetic in viata-mi sa imi vii... Oricat de mult mi-ar lua-chiar de-ar fi si o mie de ani Pana nu-ti voi afla fiecare mic secret al fiintei tale Nu voi fi altceva decat o centura neagra cu zero dani Ori un vin vechi de milenii,varsat pe langa pocale. Mai puternic alaturi de tine ma simt mereu,si sunt Tu dai putere vietii mele si incredere totala de sine Tu ma ridici de jos cand ma simt neansemnat ,marunt Si ma scuturi de praf cu ale tale maini curate,fine! Limita dragostei mele este trasa doar de infinitate Este impinsa catre limite necunoscute ,in etern Nu se ascunde in spatele cuvintelor reci mascate Ale caror substanta duce doar in adancul infern. Fiecare cuvant ce-l scriu isi are semnificatia clara Vine dinauntu,din inima, si exprima doar adevar Niciodata nu vor minti,nici prima ori ultima oara, Si nu-s unealta inselarii-al Evei amar si divin mar... Ca o pasare maiastra ale carei aripi dau viata Si ca un curcubeu viu colorat in dragoste si flori Asa imi apari tu in visuri nebanuite,din ceata Pentru a-mi spune incet,la ureche ca ma adori. De ce as mai vrea vreodata sa ajung sus in rai Daca aici pe pamant,si in vis am tot ce imi doresc Tot ce as putea primi acolo,tu chiar aici imi dai Zi de zi-noapte de noapte,cand vise ma cotropesc. Deasupra fiecaruia se zice ca ar dainui cate un inger Pentru a-l apara de rele si de a cadea in pacat Eu cred insa ca tu ai fost lovita odata de un fulger Facandu-te vizibila doar mie,din cerul instelat... Si poate ai cazut de-acolo dar ai decis sa ma ajuti Sub forma noua omeneasca de care sunt orbit Caci tot ce vreau sa spun tu nu stai ca sa asculti Stii totul dinainte-chiar dinainte ca eu sa fi vorbit ! Tip si zbier de unul singur, scufundat in tacere Incercand sa sparg pojghita ce ne separa,de vid Sunt aproape de reusita,iar dragostea mi-o cere Sa distrug linistea oarba si singuratatea s-o-nchid. Ah,dar ce n-as face pentru tine daca-ar fi nevoie Unde nu m-as duce si cati oameni nu as as omori Pentru a te elibera din moarte de as avea voie, Pana si in iad dupa-al tau pierdut suflet as cobori. Ah,cat am cautat iubirea,si era doar simplu eter Se perinda prin fata mea dar privirea nu mi-o vedea A stat acolo nemiscata, singura intr-un negru mister Dandu-mi de stire mai apoi ca de lumina se temea. Ai trecut pe sub lacrimi si le-ai sters cand am plans Ti-ai umezit ale tale maine cu siroaie de lacrimi Eu eram prea ocupat sa plang si nu te-am strans La piept cand trebuia fiu ori sec ori plin de patimi. E patru jumate si doar la tine azi m-am gandit Orele au trecut ca un calvar cu tine prea departe Ma simt ca o insecta vie,dar ingropata in granit Ce de lumina soarelui nu va mai avea vreodata parte. Ganduri devastatoare imi distrug creierul paralizat Dar amintirile vin apoi in salvare cu intamplari vechi Iar trecutul este giuvaierul meu din paradis retezat Ce ma scot din iadul creat de propriile-mi urechi...! Tot ce-a fost odata raiul mai e acum doar un infern Iar tot ce se numea iubire acum e numai un blestem Ce-a fost ieri pura dorinta azi e un imens gol intern Ce se aduna si se-aduna-parca-ar fi un mare ghem... Incerc sa scap din ghearele acestor false sentimente Sa ies din ascunzatoarea fricii din nou la suprafata Si reusesc iata sa trec de aceste nefericite momente Cu ajutorul puterii dragostei ce a luat din nou viata. Nimic n-o va ucide si nimeni absolut niciodata Nu va avea vreo sansa sa-mi nege imensa iubire, Stiu,simt ca nimic nu se va schimba intre noi,vreodata Si asta pana-n ziua cand voi ramane fara simtire. Inima imi spune "acum",acum e timpul sa-mi admit Ca nu mai am alta iesire decat cea spre inima ta Negarea acestor sentimente ar fi doar un alt mit, Al carei existenta in adevaruri false s-ar ancora. Corpul imi tremura tot cand de mine esti aproape Simt ca iau foc pe dinauntru,iar pe afara ma-nrosesc Tu insa sa ma vezi ai nevoie de mii de microscoape Dar eu pana ca tu sa ma vezi de tot ma topesc. Esti langa mine,aici,si totusi inca atat de departe Esti departe,departe de mine dar,iata,te simt aici "Ocupi locul cel mai mare locul cel mai aparte" Din viata si inima mea as vrea sa aud-sa imi zici ! Unde esti acum cand de tine am disperata nevoie, Unde esti plecata,prin ce unghere te-ai ascuns? Trebuie sa te vad,sa te sarut,chiar daca nu am voie Am nevoie sa-mi amintesc cum in brate te-am strans. Imi erai floarea din gradina care ieri se deschisese Si imprastiai in jurul tau o aroma dulce,de nedescris Petalele tale ravasite,cadeau in vant peste mese, Cazand in mainile mele,parca cu un destin prezis... Le admiram acolo,singure in palmele mele avide Al lor drum parca era scris-de puterea vantului orb Atata viata si frumusete in mainile mele reci,aride M-a impresionat ca o vulpe vicleana pe un corb. Dintr-o data te-ai preschimbat in tine,frumoasa, Ai luat forma ta pe care o stiu si o indragesc enorm, Am inchis ochii o data iar in viziunea-mi cetoasa Am realizat aproape finit-mi-am dat seama ca dorm. Cu bratele deschise,cu gandul tintit la al tau amor Imi petrec toate clipele dizolvate pe al timpului fus Neaincetat ma gandesc la tine,doar stii cat te ador Cand de atatea ori gura mea dragoste ti-a dus. As mai avea o singura dorinta inainte de-a pleca Inainte de-a parasi amurgul cel insetat de lumina gri Sa cunosc adevarul fara bariere,apoi pot aluneca Pe topoganul necunoscutului etern ce poate fi... Pe buzele tale cuvinte inconjurate de lumina sa vad Al caror sens sa-l inteleg fara bucati de intuneric Astfel ca singur sa te citesc intr-o lume de prapad In care singurul adevar al cuvintelor este sferic. Dar tu stai acolo,inconjurata de nimic si de absolut Iar buzele tale zac apropiate si inchise-cu zavor Nemiscarea te asociaza unei fiinte sculptate-de lut, Asezata in mijlocul unei incaperi goale,pe covor. Intrupezi tacerea atat de bine- imi joci fostul rol Te ascunzi dupa reflectii ale luminii,dupa inchipuiri In loc sa treci direct prin dragoste,tu ii faci ocol Si fara sa fi sigura de nimic,dai credibilitate la stiri. Si totusi esti alaturi de mine,chiar daca taci chitic Iti pot simti caldura in frigul continuu al noptii Esti parca viata ce se naste din neant,din nimic Incercand sa bata incet dar sigur la poarta sortii. Te uiti direct in soare,incerci sa acaparezi lumina Sa o faci parte din tine-vrei sa iradiezi neancetat Ai vrea-si n-as putea sa te condamn,sa devii masina Ce creeaza viata si lumina-cand lumea le-a uitat ! Imi stai chiar in fata,dar nu poti insa sa ma simti Eu te vad,si desi as putea,nu te las sa ma vezi Ma gandesc daca tu ai putea vreodata sa minti Sau daca pur si simplu in minciuna ai putea sa crezi. Privirea ce mi-ai aruncat-o cand fulgerul a lovit; N-o voi uita, caci picaturi mari din cer cadeau Pe toata fata cu apa rece invioratoare te-au invelit Iar apoi, privindu-le atent vedeam cum radeau. O,Doamne ce momente!clipe eterne,de neuitat Bucati de paradis ce trebuiesc imortalizate pe loc Asemenea simtiri nu mai exista nici la anticariat Asemenea clipe dau pana si inimii de gheata,foc. Cateodata foarte rar alunec pe gheata prea lucioasa Iar ca efect logic si neindemanatic,ma pravalesc Imi pare bine insa ca dragostea nu-i contagioasa Caci altfel n-ai mai fi singura fata pe care o iubesc... Pe tine cuvintele te lasa nemiscata,invelita in beton Lumea pentru tine e falsa,inchinata urei si minciunii, Adevarul si dreptatea sunt firave- un strat de ozon Sunt pentru tine Soarele vazut la lumina rece-a lunii. Ascultand linistea infernala,viziuni vechi mi se inchid In lumea fara inteles si viata in care ne facem ca traim Insa un singur gand ratacitor la tine ma scoate din vid- Cat de mult as vrea ca viata si moartea s-o impartim. As plange zi si noapte pentru tine daca-ar fi nevoie Un ocean de lacrimi as face sa te scot din golul infinit Sa-ti scot sufletul afara din noapte chiar de n-am voie Imi trebuie un strigat de ajutor si pe loc am si venit. Inima unui copil iti bate in piept-aprinde becuri arse Luminand in noapte cele mai ascunse drumuri si cai Niciodata nu va lasa gura sa-ti scoata cuvinte false Ci le va acoperi cu pamant si arunca apoi prin vai. Inapoi pe pamant,te-a trimis emisarul-ingerul pacii Sa molipsesti raul cu dragoste,credinta si dor Esti atat de frumoasa cand vorbesti orice,caci Vocea ta are radacini adanci in glasul divinului cor. Nu pot sa ma vad singur,ci doar cu tine impreuna Cu tine sau cu nimeni-ori cu moartea intre picaturi Am fi deasupra lumii,a dragostei aprinsa cununa Iar daca nu -prin universe diferite,straine frimituri. Vreau sa-mi spui ca exista dragoste,ca e adevarata Ca nu e un sentiment fals clonat in vreun laborator, Vreau sa aud de la tine ca dragostea nu e creata De vreun cercetatator nebun ori de-un mort ganditor. Cand aud cerul curgand in valuri,prabusindu-se in jos Chiar inainte de-a ma trezi ma aud strigand un nume Dar atunci sunetul de disperare din gura-mi scos Nu stiu cum,dar aduce inapoi vechea,intreaga lume. Vezi?numele tau imbina la loc imperii,lumi pierdute Da viata mortii,pune cerul inapoi sus la locul lui, Da o a doua sansa posteritatii,in pacat crescute Si mai da un total nou inteles pozitiv sentimentului. Acum si pentru totdeauna vei fi al meu altar unic Singurul lucru la care ma voi inchina il vei reprezenta Regina,imparateasa,zeita mea ,de jos ma ridic Ca lumina creeata de vraja ta sa mi se poata arata. Dar daca nici pana acum n-ai reusit sa ma-ntelegi Ar trebui sa ma dau batut sa-mi caut alta cale,noua; Poate ar trebui sa dezgrop noi ale dragostei legi, Sa las in urma cerul senin asa cum este,sa ploua. Esti rece ca ghetarul,mai rece ca un sarpe ori un mort Esti rece pentru toti si cu toti dar eu te venerez in delir Ca sa mai zic esti ca al sarbatoritului de frisca tort De care insa nu se poate atinge caci e doar musafir. Citesc viata din ai tai ochi o sorb de pe ale tale buze Aud in jur critici false- oarbe ale celor ce nu-nteleg Imi pare enorm de rau ca ti se aduc necinstite acuze Trecute prin focul minciunii si al infernului intreg.. Imi jurai dragoste vesnica,eu te sarutam frenetic Tu imi mangaiai parul ,eu in a ta poala ma cufundam Mintea imi statea pe loc ,gandea in gol,profetic Si staruind la nimic,la totul in bratele-ti plangeam. Plangeam de fericire,de tristete,de tot si de nimic Valuri de fericire precedate de altele de tristete Ma loveau cu putere si violent-un adevarat inamic In cautarea victoriei printr-un act de noblete. Simteam sangele divin,curgandu-mi prin vene Vedeam purpuriul clasic prefacut in rosu aprins Totul in jur se misca atat de greu,atat de alene Incat nici nu mi-am dat seama cand m-a cuprins. N-am crezut vreodata ca corpul poate da fericire Adica da,dar nu in cantitati atat de pure si mari Acum m-am lasat prada valului,nu mai am simtire Eliberat de legile false ale lumii clonate-de barbari. Intra in lumea mea virtuala cu bratele deschise Imbratiseaz-o si lasa-te dusa de valuri nevazute Inchide usa falsei lumi oarbe,patrunde-mi in vise Lasa in urma moartea si trairile mult prea mute. Acum te simt,iti adulmec mirosul aproape dulceag Prezenta ta imi zgarie simturile si m-i le-nmoaie Fiind patriot tu esti pentru mine al patriei steag O ploaie rece invioratoare in timp de vapaie... Ma faci sa ma simt atat de bine-doar te privesc O poza ar fi deajuns iata sa ating culmi de vis Mereu fara intrerupere la a ta imagine staruiesc Sunt parca atunci pe listele Edenului inscris... Oh,esti a mea pasare calatoare ce nu vrei sa pleci A cerului libera pasare prinsa intre inchisi nori Esti mai sus de valori morale,pe toate le intreci De sus privesti curios lumea,dar nu vrei sa cobori. Nu ma pot abtine,nu ma pot controla,si vreau Sa-ti spun cand am ocazia cat de mult te iubesc Odata,pe in vremuri apuse in viata nu-mi erau Zile goale si momente secate ce nu le mai doresc. Stand si gandindu-ma la clipe ce nu exista inca Realizez ca imaginatia este evadarea din blestem Si chiar de inima ta ar fi facuta din piatra si stanca Aici pot creea lumi ireale-lumi inviate de poem. Niciodata nu voi ramane fara idei cu tine ca muza Ma lovesti cu inspiratie mai violent ca un ciclon Esti la fel de misterioasa ca o lumina alba,difuza Esti scutul ce ma apara -esti ca un strat de ozon. Azi esti viata,maine destinul,poimaine esti viitorul Azi imi esti clipa,maine momentul,iar restul va veni Acum stau si scriu e azi,iar eu sunt iata,autorul Ce scrie despre tine cea de care ma voi indragosti. Vreau sa-mi impartasesc visele tie, sa ma citesti Sa ma dezbrac in fata ta de tot ce ma inconjoara Intr-o incapere plina de nimic doar noi-doua cesti Sparte si imprastiate de vantul ce inimile infioara. Materia m-i se pare atat de inculta,fara vreun scop Parca a fost creata pe post de jucarie,e un joc Nu face decat sa ne desparta,al minei tarnacop Incercam din greu acum s-o oprim,nu cu mult noroc. Innebunesc vazand ca nu pot shimba nimic in jur Nu pot shimba pareri,morti,sau opinii cum vreau Nu te pot schimba-nu te pot face sa ma iubesti-injur Haos ma inconjoara,si tacerile multe in grota ma iau. Aud voci ce imi zbiara in cap,numele tau il striga Atat de tare de cred ca voi exploda,dar fara inteles Nu gasesc cauza,motivul,temeiul si asta ma intriga, Nu pot trai fara o explicatie clara,cand atatea se tes... Dimineata pura,ma scol,ma spal pe fata toata Dar inainte de tot gandul te preamareste in slavi Numele imi sta pe buze mereu,de fiecare data Daca-as putea sa-l gust odata,sa-l pun pe tavi... Cerul se poate pravali la vale,luna poate cadea Stelele pot sa se stinga,lumina in intuneric sa dispara Toate as vrea sa se-ntample,daca nu-ti pot avea Dragostea asa cum a fost ea-cum a fost prima oara. De cate ori ai incalcat regululile ,te intreb acum De cate ori te-ai lasat dusa de un impuls ciudat, Ai incercat vreodata s-o iei pe un necunoscut drum A carui carare e neclara si niciodata n-ai urcat... Oh,scumpa dragoste,scumpa fericire trecatoare Fiica a acestei lumi ce dispare inconjurata de mister Te intreb pe tine,spunu-mi,nu te sfii-tu oare, Ma vei parasi,ma vei lasa tu singur si gol sa pier? Doar mie-mi pare rau ca dragostea dispare Doar eu o vad cum se topeste in a primaverii caldura Dar imi intorc privirea,caci privitul sec ma doare Iar privelistea trista si reala din minte m-i te fura. Te-ntrebi de ce imi pare rau pentru schimbare, Cand menirea lumii este sa se schimbe ne-ncetat Te aud de departe,tu te intrebi cu voce tare- Iar atunci ma cert pe insumi-mi ca lumea n-am sfidat. Varsta nu are vreun cuvant de spus aici vreodata Anii sunt doar o cifra scrisa pe hartii ce n-au rost Experienta e singura ce poate schimba vreo data In amalgamul de sentimente,dar oare cu ce cost? Odata,am auzit o povestire ce mie imi spunea Prin mesaje ascunse,cu priviri aruncate pe furis, Parca incerca sa ma minta,si parca ma iubea- Imi soptea usor la ureche ca dragostea-i afis. Nu am crezut-o,am inchis cartea si am plecat, Dar pe drumul ce ducea spre casa,din departari Am vazut in vazduh un foc rosu,gros,intuncat Ce cadea in stanga si-n dreapta din pierdute zari. Dragostea ardea si degaja vapaie aschii si cenusa Dogorea atat de putenic,incat puteai s-o simti Vreun piroman fara sa stie a deschis rosia usa Si dandu-i foc,privea fix in ochii miratilor sfinti. Toti erau acolo,dar privirile le erau atintite Erau blocati si inchisi parca intr-o cusca de otel Incercau in zadar sa opreasca flacarile amintite Nu puteau sa miste nici un deget-de nici un fel. O lacrima isi croia drumul din ochii fara de sens Se scurgea pe fata alba,decolorata de minciuni Apoi cadea in gol,si atingea pamantul ud si dens, Intr-o incercare palida datatoare de fatale minuni. Doar o lacrima a fost deajuns pentru a opri totul Un singur strop de licoare magica scursa dintr-un vas Atat a trebuit sa stim pentru a reteza iata ciotul Ce mai ramasese din motivul vietii pierdut ,cel ramas. Hai sa facem liniste in jurul nostru,si in tacere Sa ne cuprindem in brate,uitand de rau si de bine Haidem deci sa dam momentului ce acesta ne cere Sa lasam lumea deoparte,abandonata,in fine. Incerc sa cuprind in brate tot ce ma inconjoara Apoi incerc sa simt gustul a tot ceea ce ating Caldura inimii tale dogoreste,la pamant ma doboara Si parca pentru-a scapa cu viata trebuie s-o sting. Si ce foc,ce caldura,cata viata salasuieste acolo Cata dorinta poate arde in acest suflet omenesc, Sunt atras si impins de acest foc tot mai incolo Mai departe si mai aproape de tine,si ma golesc. Astazi te-am vazut odata pe strada,pe al nostru drum Pe care odata te conduceam acasa fara ispita, Atunci singura intrebare ce mi-o puneam era cum Dar acum regret gandurile-si intrebarea nenorocita. Rauri ieseau din matca,inundatii si devastare mare Toate se intamplau inauntru si le simteam enorm Ramasesem uitandu-ma in balta:"sunt eu asta oare?" Sau poate e un cosmar,iar eu sunt in pat si dorm... O clipa poate fi atat de scurta si de trecatoare Incat profunzimea ei este cuprinsa intre picaturi Un moment trece prea rapid prin fata-ti,si moare Se topeste in ceata din nou,nu te lasa sa il furi... O fantoma rece au recunoscut azi ale mele priviri Au vrut sa se-ncreada in ea,dar nu i-au cedat Fantoma a disparut in cautarea alor sale rataciri Lasandu-ma solitar in aceeasi lume veche,incuiat. Zici ca ti-e frica si esti suparata,nu vrei sa vorbesti Ai avut o zi mai mult decat proasta ,si vrei sa taci La lumina noptii,la o lumanare,stai si te gandesti Incerci fara rezultat,in zadar sa afli,daca ma displaci. Esti intr-o meditatie profunda,cautand doar adevarul Ce te reprezinta si ce te inconjoara deasemeni mereu Iti treci mana nervoasa de nenumarate ori prin parul, Ce ar putea fi marca ta de fiinta pura,de inger sau zeu. Te uiti pe peretii ce te cunosc parca de o eternitate Parca vrei sa-i intrebi multe lucruri dar nici nu stii ce Asta este unul din acele triste momente,in care pe toate Le-ai uitat dintr-o data si pentru-a le stii iar ai da orice. E momentul tristetii in care realul a devenit fantezie Si nu mai stii ce sa faci si in ce sa te increzi in viitor Iti spui singura in minte,iti zici..."ce-o sa fie sa fie" "Nu voi permite nimanui sa-mi strice acest unic zbor." Te schimbi de hainele ude si le arunci in sus,pe jos Si le vad cum zboara spre nicaieri si apoi cum cad De ce oare de pe tine le-ai dat ,de ce oare le-ai scos, Nu inteleg de ce le-ai abandonat umbrei in care sad. Luna plina umple noaptea si lasa lumina sa coboare De sus din cer,din spatiul infinit,de acolo si pretutindeni Pe fata-ti se scurg ca valurile si ca razele albe solare Ale lunii brate ce te apuca si te lovesc ca doi pinteni. Luna rosie ca marul parca sangereaza intr-un delir Picaturi de ploaie cad una dupa alta,lovind pamantul Atent le urmaresc evolutia,si sub inspiratia lor insir, Cuvinte pe foi goale ale caror singur martor e vantul. Siroaie peste siroaie cad si deschid uitate momente Aud sunete ce ma trimit in urma cu milioane de ani In mana imi tremura dragostea cautatoare de talente, Iar in cap imi suna vechi cuvinte rostite de morti tirani. Ecoul rugii mele se ridica in sus,pana la inaltii nori De unde mai apoi e raspandit in cele sase rasfirate zari Oglinda gandurilor mele trece prin pene ude de cocori, Si nu ar vrea sa se opreasca decat in inviate caldari. Tot ce vreau si ce am putut sa imi doresc vreodata A fost sa fiu inteles fara bariere,fara explicatii,doar atat Dar pana astazi pana sa te cunosc,nimeni,niciodata Nu a putut sa-i dea viata visului,nici partial,oricat... Si ce poti fi tu oare,in afara de o bucata vie de pamant, Ce poti avea tu in plus ce alte bucati vii ca tine nu au Aici in lumea mea trista pamantul e spulberat de vant, E lasat la voia intamplarii carat inutil in umbre ce stau. Totusi insa citesc o sclipire ciudata in ochii tai in intuneric Deslusesc viata si dorinta,si insetare dupa pierdut adevar Momentul in care ma uit in ai tai ochi este atat de feeric, Incat tot ceea ce imi mai doresc este in adancul lor sa sar. O claritate de cristal nedeslusibila pentru ochi nestiutori Se zbate sa iasa in evidenta din pupilele-ti dilatate, Ochii tai adanci si patrunzatori sunt adevarate comori, Lasand loc liber globurilor oculare de pietre nestemate. In lacul din fata casei se reflecta o imagine clara,aparte E atat de reala incat ai putea sari pentru-a o salva, Parca este o foaie cazuta si ratacita dintr-o veche carte Ori o reflectie o unei zeite ingroapa in apa cumva. O stea cazatoare zboara prin noapte,iti cade la picioare Un foc celest continuu,dar langa tine de culoare paleste Noaptea devine iata trista si in tristete,intrebatoare, Se mira in tacerea-i inutila daca caldura te ocoleste. Dar tu esti fericita caci cerul s-a stins la picioarele tale Te bucuri ca totul a revenit la normal ca lumina s-a stins Pentru o clipa iti doreai doar sa fii ascunsa prin canale Acum inima ti-a revenit la normal,caci noaptea a-nvins... Nu as vrea sa traiesc vesnic fara vocea ta calauzitoare Nu vreau sa aud secrete,decat din glasul tau si atat As putea sa traiesc si in lntuneric,fara lumina si soare, Daca tu ai fi acolo,as putea sta la infinit,oricand si oricat. Trebuie sa fug departe de mine daca cred ca nu pot iubi Sa schimb ceva,cumva sa incerc sa aduc dorinta inapoi, Trebuie sa aflu cat de departe de mine,dragostea ar fi Daca as sta sa o caut pe lume iar ea ar fi incuiata de voi. E un mister invaluit in negru si aruncat pe fund de ocean Deghizat intr-o sepie,ori intr-un peste frumos,stralucitor Intr-o buna zi ,odata,in viitor intr-un oarecare dulce an Naufragiind pe acolo,il voi gasi asteptandu-ma pe covor. Acum stiu ce vreau sa spun,dar logicul ma opreste,e trist, Stiu ca pe fata ta sunt linii ce delimiteaza un vechi suras Incercand sa descos un motiv neclar confuz,existentialist, NU pot gasi altceva decat un gand strain in cap,un intrus. Astazi draga floare de extaz imi aduc neclar,vag aminte Nu stiu de ce tocmai azi,dar cursul timpului e bine definit Am citit unele noi,trimise de tine azi,prin scrisoare,cuvinte Iar ganduri noi,solitare complet independente m-au lovit. Azi poate lumina a fost mai clara ca alte dati,si lumina MI-a deschis si alte cai de intelegere in sufletul aparat A dezvelit si a patruns fara limite inauntru,in vitrina Cea curata a mea prin care trecuta,varteje uscate a iscat. Nu stiu ce-a fost gresit cu ziua de astazi,mi-e tare sila Nu cred insa ca-mi va schimba viitorul cu orice,cu ceva Flirtul cu viata si cu tine vor continua ambele,ca o idila Insa parca pauza e necesara se autocomanda...cateva. Gandul la tine ma face sa dau creatie vie la lucruri mute, Ma bate pe umar si peste fata,ma trimite in fals delir Ma trezesc din somn cu riduri pe maine,pe fata am cute, Bolborosind cuvinte fara inteles ce apoi pe foaie le-nsir... Ce sacrificii ai fi tu in stare sa infaptuiesti pentru izbanda Oare ai renunta la dragoste pentru un scop orb lumesc, Nu stiu,ma intreb aprins vazand-mi iubirea crescanda Iar nesigurantele hranite de gelozie aleatoriu iata cresc. As vrea sa fiu ca tine sa ma cunosc bine sa stiu ce sunt Sa-mi cunosc cele mai ascunse fete din cotloane de vis Ideea de a ma descoperi in viitor cand oi avea par carunt M-i se pare atat de superficiala,iar totul in mine e indecis. Tu in schimb stii totul despre tine,ce vrei si ce nu vrei Si nu-mi pot da totusi seama daca e de admirat sau nu Ai puterea incredibila,fantastica a o mie de infometati lei Ce vazand o singura gazela pe ea se napustesc toti acu'.. Ma faci sa vreau sa merg oriunde te-ai duce tu,iar azi Am fost unde pe tine picioarele te-au dus doar ieri Vreau sa fiu in spatele sa-n umbra ta sa te ridic cand cazi, Sa te ajut si sa te alint,sa te iubesc sa fiu cand mi-o ceri. Sa zdrobesc ziduri de plastic,bariere de ciment armat Pentru a trece de partea barierei in care tu esti As lasa in urma totul si as cadea in fine pe jos,lat Doar din gura ta sa pot auzi si primi noi,colorate vesti Vreau sa te cunosc prea mult, imi uit conditia impusa Uit de unde sunt ce vreau ,uit tot ce imi doream pe ascuns Dorinta de viata fara tine aproape din mine e scursa, Palind pe zi ce trece, eul meu diapare,ajunge de nepatruns. La televizor aud zilnic de dragoste eterne si apoi sfaramate Vad la stiri lucruri ce nu am crezut vreodata ca voi vedea Aud de crime,de ura de violenta -nepasatoare de etate, Si incerc sa-mi imaginez cum e lumea asta, in mintea mea. Intr-o astfel de lume ma intreb cum de mai exista dragoste Si apoi vad de ce nu vrei sa ma crezi cand iti spun"te iubesc", As putea fi eu ultimul ce iubeste sa fiu ultimul al vietii staroste Ah cat de mult as vrea atunci adepti noi dragostei sa gasesc. Vreau sa fiu un vizionar sa prezic viitorul nostru impreuna Sa-ti spun ce maine dimineata ne va aduce lumina noua, Singur sa iti pot dovedi dragostea ce ma poseda,nebuna Peste indoieli,si peste incertitudini,in a credintei pura roua... Vreau sa fiu crezut neconditionat si iubit deopotriva Cand nimeni nu ar vrea sa ma creada tu singura sa ma crezi Atunci cand parasit de credinta tu sa ma ridici din deriva Tu sa fii acolo pentru mine,cand sunt pierdut sa ma salvezi... Solititudinea mi-a ajuns si mi-a expirat si pe vieti viitoare Imi place sa cred ca am consumat-o pe toata si nu mai e Acum vreau sa fiu alaturi de tine undeva vara,la racoare Departati de lumea acida ,vicleana de care frica nu mi-e... Unul in bratele celuilalt,singuri sa ne cuibarim privirile atee Sa strigam cat de tare sa poate "libertatea e totul si viata" Sa ne inchipuim impreuna cum ne-am intalnit pe vreo alee Pierduta prin univers...si doar ne-am zis "buna dimineata"... Acolo unde tu ai stat odata mai e doar vantul care bate Incremenindu-mi privirile si inghetandu-mi inima seaca, Nu mai esti acolo intinsa cu fata spre mine din pacate Si stau neclintit cu privirele pierdute,ma odihnesc oleaca. Imi insir amintirile cronologic pe firul pierdut si incolor Te vad acum langa mine cu bratele albe deschise Esti jos,si de pe scari ma grabesc degeaba sa cobor Pe treptele abrupte ale neantului imposibil,in vise... Iti vad corpul tremurand strigandu-ma de afara din ploaie Cu privirea inecata in misterul de griul cel mai sec Ochii prin geam iti scanteiaza ,creeatori de alba vapaie Eu,temator ma intorc pentru a arunca o privire,si plec. Din incaperile mici de sub frunte se scurg picaturi de apa Petale de roua sarata iti scurg pe obrajii infrigurati Insa mie nici un sentiment benefic pozitiv nu imi scapa Parca inteleg conditia noastra din ploaie, de iubiti ratati. Imi pasa,dar ceva ma tine aici cu picioarele impamantate O forta imi dicteaza ca unui biet singuratic dactilograf, Cand vreau sa mi te dedic,toate clipele-mi tie dedicate Sunt compresate ca intr-o mengnina a mortii,facute praf. Sa-ti simt dragostea si sa-ti ofer dragoste neconditionata Este tot ce vreau sa fac in aste clipe fara de vreun mister Sa-ti jur credinta vesnica,si sa te cuprind pe toata Acum vreau sa fac toate astea caci altfel pana maine pier. De fiecare data cand simt frigul intrandu-mi pe sub piele Gandul ma bate imediat pe umar,la clipele din parc Cand sub bolta cerului,singuri eram in cautare de stele Cu Cupidon prin spate,la munca tintuindu-ne in arc... A fost cred clipa datatoare de sperante si de credinta Clipa mangaiata de divin,si macelarita apoi de profan Moment al apogeului simtirii ce cu toata a mea fiinta In a lui existenta am crezut mai mult ca in sfantul Coran... Cata loialitate poate exista in sufletul gol al nostru Al oamenilor care nu pot decat a gasi defecte,cu prisos Cat devotament se poate ascunde in sufletul monstru Care se degizeaza din fiara iadului,intr-un inger duios. Esti una din cele exemplare pretioase pe cale de disparitie A caror simpla prezenta porneste incendii si fara foc A caror aura luminoasa imbiba lumea mea cu justitie Dizolvand umbrele de indoiala asupra adevarului pe loc. Cobori din masina cu pasi lini de matase calci pe zapada Te-ndrepti spre destinatia ce ti-ai propus-o initial Plutesti pe deasupra pamantului ca o apa vie,in cada Fiecare pas de-al tau e un pas divin,cu carenta de banal Crezi tot ce faci si absolut totul pentru tine conteaza Dai fiecarui mic detaliu o atentie cuvenita si pe nedrept Deasupra ta trebuie sa fie o statuie de piatra ce vegheaza Sa fi tu insuti mereu cu adevarul de-a pururi sa dai piept. O poza inseamna atat de multe si totusi atat de putin O imagine a ta e necesara ochilor mei avizi de frumos Deasupra usii mele si pe sifonierul inchis o poza tin Pentru a da un aer de iubire la ceva fals,atat de odios. Si cand ma scol dimineata ma uit la chipul tau de pe usa Iar in fata imi apari tu,iesind din batranul sifonier Sunt buimacit de somn,si imi pari atat de jucausa Incat ma lovesc cu capul si ma doare,de tocul de Fier. Pe drumul spre scoala ma ratacesc gandindu-ma la tine Ma pierd pe drum si raman pe loc la tine filozofand Iar cand ajung la metrou,metroul parca nu mai vine Si raman singur in ganduri pierdute,ceva parca-asteptand Astept oare metroul,oare pe tine,sau poate doar o clipa In care imaginea ta sa se perinde prin fata ochilor mei, Nu stiu ce,dar sunt ca o pasare in zbor fara vitala aripa Ce cade din vazduh la mirosul blandului copac de tei... Profunzimea vocii tale se coboara in indepartata vale Acolo unde nici corpul si nici sufletul nu au acces Ii sorb esenta cum as sorbi vin de Porto din pocale Profit de fiecare vocala si consoana pe care am cules. Pietrele mele pretioase isi au reflectia in chipul tau Toate diamantele si toate safirele din lume se topesc Iar cum Dumnezeu a creat oamenii dupa chipul sau Asa si eu toata viata dupa la tau ritm mi-o incropesc. Vantul imi bate in tamplele goale si ploaia ma loveste Toate simturile imi sunt amortite de un zgomot grotesc Singurul lucru insolubil care in mine inca mai creste Inzecit ,e dragostea oarba catre tine ce iata o nutresc. Nici vantul,nici frigul nici viscolul si nici macar potopul Nu imi vor sterge urmele sentimentelor din cerebel Si nici macar Dumnezeu aruncandu-mi prosopul Nu va reusi sa-mi schimbe asta opinie-n vreun fel. Corpul imi rosteste idei vagi fara vreun fel de sens Mintea mi se indoaie si se apleaca spre goliciunea toata Dragostea mea crezut-am ca a fost impartasita intens Astazi insa am aflat cat de proasta mintea e,cat de netoata. Am crezut in dragoste,si-mi parea atat de dulce,reala Toate indiciile ma constrangeau sa cred ca-i asa Insa acum vad ca a fost ceva scris cu creion pe-a coala Ceva ce guma si vantul au sters in turbare in ciuda mea. As fi vrut sa citesc viitorul ca implicarea sa-mi fie slaba Sa te vad in viitor inainte de prezent,inainte de trecut Nu imi inteleg ghinionul,sau poate doar mintea mi-e oarba Iar creierul meu real,este doar un ciot de nesimtire,si slut... Un singur lucru vreau sa cred in tacere si asta suferinta Ca nu o sa mai iubesc vreodata,niciodata pe nimeni,nimic M-am saturat de sentimente devoratoare de a mea fiinta, Pana peste cap sa fiu ingropat in sentimentul vechi,antic. Au calcat pe inima mea atatea lucruri incat m-am saturat Atatea dezamagiri mi-au stat la capat parca din eternitate Au fost,e adevarat si clipe care sufletul mi-au incantat Izvorate insa doar din ceva gol,fals,si lipsit de afinitate. Ai fost ultima,te-am pus astfel in capatul listei,tu inchizi drumul Si vreau sa stii cat de mult ai insemnat,cat de mult te iubesc, Dar din presupusa ta dragoste a ramas pierdut doar fumul Doar aburii unei credinte distorsionate in care singur,eu traiesc. Ziceai ca iubesti,ca tot ce faci se invarte in jurul la "a iubi" Insa tot ce vezi tu esti tu si ai cazut intr-o dragoste latenta Dragostea in propria-mi viziune e analoaga expresiei "a fi" Si viata,dragostei fara indoiala in orice viziune este inerenta. Si ce aud de la tine...aud ca iubesti,iubesti totul,dar pe mine ba Gandul ma faca sa ma simt atat de mic,de umil,de neansemnat Si vreau atat de tare sa aflu cum,de ce, sa te pot intreba Dar o usa de otel parca ne desparte lumile,un zid blindat... Si simti iubirea cum din zbor ti se cuibareste in brate Ti se arunca neconditionat si isi sacrifica utimul strai Insa tu ca o marioneta a Satanei,agatata in sute de ate, Iti trisezi fetele mizere si meschine,ascunzandu-te-n rai. Cum totul nu este decat un joc necastigabil,incep a vedea Pe strada dreptatii ulii nemancati zboara alene la vale Pierduta pe drum merge ratacind si cautand,doar ea Cu speranta ca o calauza odata si-odata ii va iesi in cale. Ar trebui sa-mi para rau pentru tine cand nu te mai gasesti Cand la o atingere a mainii tale nu mai simti caldura In ce spatiu si in ce timp,te intrebi degeaba pe unde esti Ori ce forma oi avea ,poate de hipopotam,ori poate mura... Spre Babilon imi indrept inchipuirea,spre legende de aur Spre un bloc de pietre ce duc in sus spre gloriosul cer, Si vad omul dornic de atingere a supremului,veritabil taur Ce cade insa sub greutatea maniilor zeului albastru de Fier. Caut un cuvant care sa exprime umanitatea noastra goala Caut un chip care sa-mi aduca in fata devotament si iubire Insa tot ce imi iese-n cale este o cuvantare mototoala Inchisa in curtea intunericului,scris si vopsit in neclinire... Stii doar ca cuvintele uneori nu-s un lucru usor de zis Si ca uneori o miscare poate face cat o mie de silabe In toiul noptii ma scol ta tine gandindu-ma ,din vis Incercand sa gasesc cuvintele potrivite,in cifrele arabe. Nu e de mirare oare ca cerul este mereu sus si e albastru Ori ca ninsoarea cade doar iarna din cerul plin de fum, Nimanui nu-i pare ciudat ca suntem dominati de un astru Inchis pe un fundal continuu,parca un infinit,lung drum. A mai observat cineva-n afara de mine,zi si noapte gandesc Poate oi fi singurul care vede raiul aici langa mine pe pamant E o bucata din intregul acesta diluabil din intregul pamantesc O substanta concentrata din foc,apa,inima si finalmente vant. Noua nu ne pasa de falsitatea imensa ce avid de inconjoara Noi nu credem in ura,rautate,razbunare,ori in blestem Nu credem in scari rulante ce in rai urca sau in iad coboara Tot ce la noi are valoare sunt sufletele ce reciproc le avem. Da-mi un motiv bun pentru care noi nu am avea dreptate Pentru care ne-am insela amandoi sub cerul bleu senin Scrie-mi o ratiune,un cuget sau orice,ca sa-mi arate Ca pana la urma tot adevarului alb,lui o sa ma-nchin. Printre fulgii de zapada vad cate un suflet,rar,tremurand Bucurandu-se de frumusetea lor dar temandu-se de frig, Si tot le vad printre troiene de zapada,colinde cantand Si ascunzandu-se de vocea mea obosita cand le strig... Zbor lin printre stele de gheata,si printre stele de lumina, Echilibru printre spatiu si timp,printre lumina si intuneric In sfarsit insa,iata atinge pamantul,si intra in carantina Mor in singuratate sufletele, intr-un registru negru,numeric Sunt teleportat din infinitate in cutia asta de ciment Si inchis aici pentru-a-mi ispasi cine stie ce pacate vechi Zavorat intre legi impuse ,orb pentru doar un moment Trebuie sa descifrez culorile aprinse doar prin urechi. Primul lucru ce-mi iese in cale este dupa sunet o fata Si m-am indragostit atat de usor de glasul ei divin Am cazut in haosul abisal al dragostei chiar deandata Ce am simtit parfumul nemilos al florii pierdute de crin. M-am pierdut cu cap si minte,si suflet si credinta M-am amestecat printre impuritati iar acum sunt murdar Sunt acum din tot ce eram,o biata pierduta nefiinta Un om de zapada primavara,in modern,un barbar... Un razboi sfant intre ratiune si instinct duc prin zapada Una ma taraste catre cunoastere cealalta-n negru noroi Vreau ca sa prind ratiunea de gat,s-o arunc intr-o lada, Sa raman singur cu instinctul, bantuind doar noi doi... El imi spune sa te iubesc fara orice fel de alte explicatii In timp ce ratiunea ma bate la cap sa tot pun intrebari, Ma simt atat de bine impreuna cu tine,nu vreau incantatii Nu vreau sa stiu,vreau doar sa simt rasfiratele carari. Intre vorbele mele si tale,intre bratele noastre zace umbra Suntem dominati acum in zaos si tacere numai de extrem Si suntem manati catre gura prapastiei de penumbra, A carei putere a dat nastere interminabilului blestem. Lumina palida a Lunii ma gaseste langa tine-n dimineata Cand printe roua ce pe fata-mi curge se crapa de zori, Mainile mele calde-ti ating fata ta rece de gheata, Reusind sa trezeasca la viata,din vise,doua vii comori. Si cu o sarutare la fel de rece ca fragezimea noptii Te trezesc din vise adanci de-ar fi intunecate or vii Inapoi pe taramul real te aduc de pe pamantul mortii, In asta padure la ast rasarit de soare cu mine sa fii. Printre trunchiuri vechi de copaci triumfatori sa cantam Imnuri ale dragostei cunoscute doar de urechea lor In al naturii dulce ecou,singuratici si firavi sa dansam Icoronati si premiati de mireasma racoritoare a zorilor. O singura minciuna poate inchide sufletul in beton Poate incuia zidirea ce desparte omul de substanta Dar adevarul te poate sui intotdeauna pe inaltul tron, Si va da unei vieti aparent banale,imensa importanta. Uneori ma sperie realitatea cu toate fetele ei murdare Cu gandurile ei necurate si cu florile ei de scrum, Atunci in minte-mi apari tu,alaturi de multe izvoare Acoperite de ceata albastra si imbibate in fum... In raul sperantei,ca o nimfa pura de surate pierduta Sa te gasesc ca razele soarelui,ca fiul noptii oglindit, Iar apoi sa ma trezesc ca dintr-o nascocire avuta Pe care la nivelul insa cel mai extrem,iata l-am trait. Sa fi zana zanelor-eu un trecator,cautator de frumusete Eu sa ma uit-tu doar sa fii sa te misti,sa mi te arati Sa fiu acolo unde trebuie,coplesit,eliberat din tristete Cu mintea libera si treaza,ce tu cu dragoste s-o imbeti... Nu mai simt durerea cand devine prea mare,e goala Dorul devine de neinteles,devine ciudat si pierdut Gandirea imi decade,ajunge mult prea mototoala, Sentimentul de dragoste se dizolva,din arma in scut. O voce e ce-mi necesita urechile,inchise-n tristete Un sunet compus de cuvinte ar fi o salvare a lor Cuvintele tale le-ar salva pe loc din uimita batranete, Inchisa-n puterea unui singur cuvant si deget,aratator. Tu esti motivul pentru care zambetul meu exista Esti motivul pentru care azi inca sunt de acord sa fiu Cu tine alaturi nu voi avea vreodata o fata trista, Iar din moarte ai fi singurul motiv ca sa inviu. Dincolo de mandrie,zace ratiunea,dupa gratii inchisa Drumul catre ea e pavat cu nisip miscator,cu pietris, Incerc ca inaintez prin liane la necuvantarea promisa Dar cad,si ma scufund cate-un pic,in adancul desis. Tot ce se-ntampla aici are temperatura de gheata Ce se misca in jurul meu o face incet pe burta,tiptil Imi produc numai scarba si am o stare de greata Ce poate aprinde si cel mai umed ori stricat fitil... Cine e cea care-mi arde sufletul si care il raneste Apoi cine e cea care il salveaza din flacari tot mereu Si cine la sfarsit dintre noi e cel care tot plateste Incercand sa-si autosugestioneze cat este de zeu... Ma ridica la un nivel superior dragostea terestra Sunt ridicat in slavi de simtirea asta pierduta de zei Vazandu-ma ca o neclara viata,o pictura rupestra, Vreau sa ma las prada insecuritatii... iratiunii...ei... Ca un strain pe pamanturi stranii,in prapastii pierdute Ma simt tot mai bizar dezgropand noi rituri vechi Pe spatiul lin al gandirii false iata apar acum cute Ce se inmultesc in ciuda lasitatii, in multe perechi. Mi-e frica ca nu-mi pot opri pornirea instinctuala Iar de-ar fi ucid pentru placere in cale nu mi-ar fi Nici o tresarire a dragostei,nici macar o idee fatala Nici o vedere a greselii,nici tu nu ma vor putea opri. Daca tu o sa spui "sa fugim",atunci sa fugim impreuna Sa alergam ca nebunii sa ne ascundem in paduri Alaturi,sa ne privim in ochi,la lumina palida de luna Si ziua sa ne aparam de lumina la umbra de muri... Sa lasam Soarele sa ne arate drumul corect,cararea Si stelele sa ne indrume noaptea pe-ntunecata sosea Prin lume, singura care sa ne opreasca sa fie marea Iar soarta mea sa fie-a ta,iar soarta ta sa fie-a mea... Ganduri atat de asemanatoare ca ale noastre is rare Suflete atat de apropiate ca astea nu prea mai sunt Visele ce altii le au despre noi,mi se par atat de hilare Firavitatea adevarului poate fi distrus de-un cuvant... A avea si a pastra e o idee practica ca verdea iarba Ce in fiecare an inverzeste,rasare din nou si din nou, Cum fiecare fir creste din ce in ce mai mult in barba Trebuie pastrat cu grija ca un inestimabil cadou... Lumii nu ii pasa daca suntem sau nu indragostiti Nu ii pasa daca tu ai gasit un ecou ce nu-l poti opri Aici in fiecare secunda apar printre noi, noi veniti Iar de sus din indepartatul cosmos ploua cu astri... Atatea idealuri ale celor ce nu stiu ma intriga imens Nu mai inteleg daca se poate sau is doar minciuni, In fata hartiei ma plec si scriu in graba un vers Incercand sa fac din cuvinte goale,ample minuni... Nu caut lumina in ochii tai,si nici intelegere pe gratis Nu vreau sa te fac sa intelegi cat imi pasa sau nu, Absolutul e prea departe,ca de Cape Town,Calatis, Insa as vrea sa vezi lumea prin ochii mei,oricum... Ca o tragedie pura,doar prin ochi de sticla vad Caci alti ochi nu ma ajuta cu nimic si nu inteleg, Tot ce mi se dezvaluie sau macar zaresc e prapad Sunt imagini oglindite ce reflecta un fals intreg.. Toti vad despartirea ca un ultim final orbitor blestem Dar despartirea infinita e cea ce conteaza doar, Toti,laolalta suntem falsi si dorinte ascunse-avem Al caror numar pentru a le tine nu exista contoar... Ma gandesc acum la toate clipele noastre,tu cu mine In care am fi putut face atatea,si profita de profan, Si stand acum singur,nici o idee in cap nu imi vine Pentru care sa nu ne fi iubit sub frunze de castan... Mi-as da viata fara ezitare in schimbul vietii tale,iar Daca-as sti ca iubesti pe altul ti-as fi alaturi mereu De ziua ta ar fi frumos sa-ti dau fericirea in dar Trecand din nou la credinta din goliciunea de-ateu. De ce deabea prea tarziu oamenii vad fericirea Cand de fapt salasuia in fata lor pe gratis din etern De ce atunci cand nu mai e,atunci citesc simtirea, Dar se trezesc cazuti din rai si frumusete,in infern! Daca ar fi ca sa nu te mai vad niciodata,vreau moarte Nu,nimic altceva nimic nu ma va mai trezi din vis Doar ideea de-a ajunge si de-a te reintalni,poate Oarecum ma alinta si ma arunca-n somnul-ntredeschis.. Si ce-mi spui tu:"nu-mi mai scrie" de parca as putea "Poate o sa-ti mai scriu eu candva"cat de poetic suna Cat de mult sa-ti iei cuvintele inapoi ,oh,da as vrea, "Poate o sa-mi raspunzi atunci.poate nu",asta e buna... Sunt atatea cate nu ti-am spus cate nu stii,oh draga Cand nu stiam de tine si as fi dat totul pe viata ta Pentru o clipa de adevar mi-as fi dat viata intreaga Langa tine,pentru vesnicie parca insolubil as sta... Esti cea care ma poate duce acolo, intr-un loc ascuns Intr-un loc nestiut privirii oamenilor obisnuiti de rand Undeva unde natura nu a cunoscut cuvantul "plans", Undeva sus unde vom putea fi singuri inveliti in gand... Cateva randuri,cateva cuvinte pot lovi atat de tare Pot maceleri un suflet si-l pot trimite direct in pacat Acum ma simt ca din tarana rupta,o frumosa floare Ma simt ca floarea ofilita,ca un razboinic ce cade lat... "Dar acum nu-mi mai scrie.",oare ce-nseamna asta Sunt atatea idei ce ma-nbrancesc spre multe teorii Nu vreau sa cred in nici una,nu cred,asta e,si basta Vreau doar sa-mi inchipui ca sentimentele-ti sunt vii. Ma repet din nou,dar ce e viata fara a ta dulce privire Fara ca ai tai patrunzatori ochi sa ma secere ca pe fan Ce sunt zilele in care de la tine nu primesc vreo stire, Le vad ca clipe numarabile pana la moarte, ce le aman! Acum simt mai mult ca niciodata, cum n-am mai simtit Greutatea clipei ce m-apasa si-a timpului stivuit,secunde Fiecare clipa ce trece imi creeaza regret,ma simt tampit Intrebandu-ma unde dragostea ma va duce,oare unde?! Cat e de usor sa scrii cuvinte pe un ecran in nefiinta Ca apoi sa le trimiti printr-o scrisoare lipsita de polen Dar macar pline de substanta sa fie-a mea dorinta Nu amestecate cu ganduri clandestine,in vreun tren... Am crezut atata vreme ca ma insel ca-s idiot, Si nimeni n-a fost acolo pentru mine sa-mi zica Te-am iubit nebuneste,dar acum nu mai pot Si vreau atat de mult s-o fac,dar insa mi-e frica. Mi-e frica sa nu raman odata singur in amurgul serii Inconjurat de umbre,de fantasme si amintiri, Si sa nu-mi distrug sufletul de pe urma caderii Prins in mrejele dragostei ratate,de viclene uneltiri. Sunt o fantoma a credintei si-a dreptatii acum decazute Sunt ceea ce ar trebui sa fie bun,dar cu ce rost, Poate eu intruchipez toate dorite-ti ascunse avute Dar aici in lumea asta orice as fi si as face este anost. Sunt plictisitor,sunt blestemat sunt a tristetii alba fata Orice as face si orice gand as avea pentru a ma schimba Ma trezesc in fiecare zi cu aceeasi falsa dimineata Si nimanui,nimic din ce am de oferit,nu-i pot deloc da. Tu probabil stai acasa cu o minte ce se-abate de la mine Cu ganduri transformate ce iti distrag sufletul de la adevar Si doar cateodata te mai intrebi "cand,unde,de ce,pe cine?" Ieri,pe oriunde se poate ma iubeai sarutandu-ma pe par. Soapte imi zangane-n capul ce ma doare si ma uraste Cuvinte inteligibile imi distrug orice simt al bunei purtari Ma innebunesc,iar natura din ochi ciclici ma urmareste Ca un balaur ce-si pandeste prada,cu flacari pe nari... Sunt intemnitat in turnul iubirii fara iesire spre lumina, Unde nimic nu poate intra vreodata in afara de eter Ma uit pe mica crapatura din zis,afara ca-ntro vitrina Iar putin cate putin toate sentimentele,singuratice,pier. Cat as vrea sa fiu langa tine,acolo invizibil in noapte Sa te miros sa te ating, sa-ti simt lacrima curgand Sa-ti vorbesc usor,cuvinte cazute-n dizgratie,in soapte Si tiptil si tandru,in linistea serii sa-ti patrund in gand. Cat de frumos ar fi sa fiu cu tine fara sa stii pretutindeni Si noaptea si ziua sa te insotesc prin lume si vis, Sa fim prin desert calare,tu pe pe sa,eu ai tai pinteni, Impreuna sa fim de-a pururi asa cum mi-ai promis. Dar ar fi mai bine sa stai departe de mine,in ceata Ascunde-te de mine si asculta ce intelept iti zic Poti ca printr-o minune, totusi sa ramai in viata Daca pleci acum fara-a te uita-n spate nici un pic. Ce am facut oare ca sa merit astfel de cuvinte aspre Si astfel ce momente petrecute mai rau ca-n infern, Ma simt ca pe drumul intunecat care duce inspre Infinitatea din care provin,spre indeslusibilul etern. Clipa dupa clipa din ce in ce mai rau ma trec ganduri Din ce in ce mai rau ma adancesc in imagini de foc, Inauntru plang in timp ce scriu aste din suflet randuri Nimic de aici nu cred ca-mi va aduce vreodata noroc. Cum e sa traiesti in singuratate pura parasit de divin Lasat fara de ultimul lucru,parasit si de ultima speranta Acum nu mai pot nici macar in genunchi sa ma-nchin, Traiesc intr-o minciuna hranita de ura si mare distanta. Cand o sa reusesc sa termin odata jocul asta al minciunii Cand pe ecran o sa apara mesajul arhicunoscut:"sfarsit" "Niciodata" aud din stanga voci violente,in cor urla nebunii Iar in cap ecouri ale fricii ma trimit in trecuturi si-n mit... Ai fost tot ce aveam nevoie sa aflu,singura mea realitate Unicul tel ce ma tinea in viata si mai ma facea sa sper, Tu,doar pentru tine ma sculam,uitandu-ma afara,departe Imaginea ta,ca o poza imensa,domina cucernic marele cer. Sunt ca un sclav inchinat orb si nevoitor dragostei,iubirii Inchis undeva,intr-o camera mica,stramta fara de geam, Ma las prada lipsei aerului,sunt blocat in firavitatea simtirii Dar aici inauntru nu mai e lumina,si nici ratiune..nu mai am. Explodez de dorinta care ma impunge si ma bruscheaza Prin cap nu-mi tremura decat idei de evadare din abis, Singuratatea ma loveste puternic,schiinjuie si maltrateaza, Tot ce vreau sa se-ntample...odata sa ma trezesc din vis! De sus,din intuneric se aude o voce calda si primitoare Care imi rosteste numele meu al carui sens l-am pierdut, Nu mai imi simt ratiunea,e prinsa ca intr-o inchisoare, In care parca dintotdeauna,m-am nascut si am crescut! Acum vreau imens de mult sa simt orice,razbunare,ura, Sufletul meu secat si gol,vreau a-l umple cu ceva,orice, Rautatea e singura ce mai poate fi in viata, rece si pura Iar daca dragoste nu-mi mai e la-ndemana,furia imi e. In sus inspre nemarginutul cer gri si albastru volatil Imi indrept privirile in speranta ca,candva te voi vedea Insa tu,tu dai din aripi,schimbandu-ti directia tiptil, Iesind din raza ochilor mei,din fata,si din viata mea. Cand nu mai era nimeni mi te inchipuiam doar pe tine O singura persoana din atatea miliarde pe glob, Si ne vedeam alergand pe campii,doar tu si cu mine Cat de profana gandire aveam...cat de neghiob... Acum vad prin ochi incercati de nu multa experienta Culori diferite ale dragostei in care ieri nu credeam Evenimentele...bune..rele...doamne ce concomitenta! Azi urasc apa pura si perfecta in care ma balaceam.. Cum am reusit la urma urmei sa cad prada dorintei? Cum de am reusit sa ma indragostesc de ceva uman? Imi aduc aminte,cum odata i-am promis fiintei, "Nu ma voi lasa sedus in asta lume",dar cred ca visam. Am ajuns sa te asemuiesc luminii si chiar vietii Izbitor de ciudat imi suna la urechi astfel de idei, Esti in fiecare zi,cand ma scol,zorii mei,ai diminetii, Iar cand ma culc tarziu,in noapte visele-mi de vrei. Odata,demult am crezut ca nimic nu ne poate desparte Ca suntem facuti special ca impreuna vesnic sa fim Insa nu suntem altceva decat foi rupte dintr-o carte Chiar de vrem sa nu...chiar de puteam sau nu sa stim! E la fel de trist ca o frunza care sub puterea toamnei Si sub influenta de necontrazis a gravitatiei de lemn, Se prabuseste din copacul ce-o hranea prada doamnei Cea cu coasa ce-o cheama cu un dulce,fatarnic indemn. Am sfidat legile nescrise,sacre ale necuvantarii divine Si m-am indragostit nebuneste de al tau suflet de metal Am calcat stramb pe cioburi,sau oare facut-am bine, Sunt aici,alaturi de tine,in lumea asta,ori nu sunt real...?! M-am imbatat odata doar cu privirea la chipul tau de foc Prima oara cand te-am vazut a fost o clipa parca eterna Eram intre doua ziduri ce ma stiveau,undeva la mijloc Ca si cum as fi fost intr-o bezna adanca,tu erai o lanterna. E rau si urat cand vezi ca dragostea moare si nu exista Dar cand iti dai seama ca inauntrul tau totul e la loc Nimic nu s-a schimbat,doar un alt numar din revista Dar intr-o cantitate mult mai redusa,dintr-un alt stoc. Singura persoana in care increderea-mi e de metale Caruia pot a-i spune absolut orice fara sa ma tem Pot a-mi pune secretele in mainile sigurantei sale Este bineinteles propria-mi persoana in nuante crem. Am incercat sa-mi impart pesoana cu suflete alte Dar de fiecare data la sfarsit m-am simtit tradat Drumul asta are sfarsit tragic prin memoriile-mi calde Nu mai pot sa cred in basme,sunt mult prea diluat. Sunt victima unui blestem vechi pastrat undeva demult Care spune ca nu voi putea iubi si nu voi fi iubit, Insa orice blestem poate fi sters cumva,poate fi rupt Nu stiu daca sa cred in credinte atee ciudate si mit... Spune de ce m-ai ales sa-ti car pasii catre noapte Am nevoie sa cunosc raspuns la intrebari ce par de fier Si care incaltat cu ele,ma rod pana la suflet,in soapte Incercand sa le arunc pe jos,nu reusesc si pier. Ma topesc in nestiinta,si ma dau cu capul de multi pereti Vreau sa stiu,vreau sa cunosc vreau sa detin raspunsuri Vreau sa stiu daca voi avea sau nu mai multe vieti Si vreau sa te cunosc prin prisma acestor raspunsuri! Oi fi vrut doar sa te joci cu regele sa-i incerci coroana Sa te simti pentru o clipa printesa intr-un regat pierdut, Si ai lasat totul in urma,ai lasat regele inmarmurit in stana Tu fericita cu momentele de tristete ce el le-a avut! Traiesc printre geamuri,printre ziduri,prin bucati de eu Traind sa-ti simt caldura si misterul ma droghez cu mine Ma impart in doua bucati ce se intrepatrund,sunt ateu Si cred doar in singuratatea mea,departe,departe de tine. Pare-ca sunt secole de cand nu ne-am intersectat privirile Dar de fapt sunt numai doua intregi saptamani de ghetar Ceea ce ma doare insa e ca voi ramane doar cu amintirile Caci tu nu vrei sa mai ma vezi,iar eu rad...ironic si hilar. Ma stiu atat de bine incat sa-mi vad viitorul sentimentelor Ma stiu destul cat sa vad cum dragostea-mi va deveni ura Ma voi supune oricaror si tuturor in viitorul curentelor De orice tip consecinte,de orice tip de lumina ori natura. Nu cred ca mai vad lumina,nu mai vad binele sau raul Nu mai vad fata ta cand ma uit la tine,nu te mai aud Tot ce inauntru mai imi creeaza vreun fel de simtire e cavoul Care e tacerea metamorfozata,si e plin de oceane,e ud. As da orice ca tu sa fii lacrima care-mi curge dinauntru In fiecare dimineata cand ma scol sa te vad in reflectii Sa te sterg de pe fata si sa-ti gust continutul dulce,launtru Sa te invat pe dinafara ca pe niste nemaipomenite lectii. Ce n-as da ca tu sa fii apa de la robinet dimineata Atunci cand ma spal pe fata si o simt atat de profund As putea atunci sa o mangai si sa o ating toata viata Iar in raceala si-n voiciunea ei sa ma spal si ma afund. Cand esti trista,arunca-ti un gand inspre gandurile mele Si lasa-l sa le prinda pe ale meu de mana,si sa-si vorbeasca Lasa-le sa se contopesca in lumina creeata de blande stele Doar lasa-le impreuna pentru cateva momente,sa traiasca. O sa te simti atunci cu mult mai bine,nu vei mai fi trista Ca prin farmec voia buna te va cuceri ca un mandru cavaler Iar eu ca luata de un nebun vant o nevazuta batista Voi ajunge la tine sa te mangai si sa te sarut,chiar din cer. Pana nu voi simti puterea unui gand strapungand vointa Si pana nu imi voi vedea oglindirea in ochii tai de opal Nu-i voi da pace,nu voi lasa o clipa din ochi,deloc fiinta Voi continua marsul infernal al dragostei cu sunet de metal. Am un palat creat din visele mele cele mai aleatorii distante Te asteapta doar pe tine pentru a recreea cuplul divin E construit pe cele mai neobisnuite si imposibile pante, De acolo nu exista scapare,si nici o iesire prin spate,amin. Mai mult de o secunda dupa ceasul ce mai exact din lume Nu te-as scapa din privirile mele dornice de absolut, Si niciodata nu-mi voi pune intrebarea"fara tine cum e?" Caci tu esti facuta din stele,din luna si soare,iara eu din lut. Povestioare din gura ta as sta sa ascult mereu fara stop Felul in care iti misti buzele ritmic,mulate pe cuvinte Ma face sa te privesc,iar povestile iti devin fara scop, Insa ochii tai misteriosi si buzele nu pot decat sa ma-alinte. Toate locurile prin care ti-am asteptat in delir prezenta In speranta falsa de neasemuit a caldarilor de bazalt inchis Prin ele azi am trecut iarasi si te-am asteptat in cadenta Pasilor de freamat a porumbeilor catre lumea de vis. Am stat acolo asteptandu-te parca ani si secole de piatra Am uitat de orice lucru ce inca putea sa ma scoale din somn, Ca painea necoapta parca asteptam coacerea,pe vatra Incercand sa ma ridic si sa plec,nu puteam decat sa adorm. Am fost azi din nou acolo,si m-am perindat in zadar Caci n-aveai cum sa fii acolo,desi ochii mei inca te vedeau Desi imi apareai prin fata nu te puteam atinge...bizar, Iar privirile tale inexistente dar reale,in doua ma taiau. Am stat pe banca pe care odata impreuna si cu aerul eram Singuri printre iarba verde si copacii de castaniu golicios Iti vedeam fantoma si cu privirile pierdute o mangaiam, Cuprinzand-o cu flacarile-mi sticloase si gandul nesatios. Culeasa de pe internet de la adresa: http://www.geocities.com/arhanghell/poemtie.htm |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate