Te-ai imbracat in razele de soare
Al celui de pe urma asfintit
Si cat de alb ti-e semnul de-ntrebare
Ce unduie incet, abia soptit.

Esti ultimul taram de puritate
Ce leaga tara visului de viata
Un strop de timp ce-ar vrea sa fie-n toate
Un ultim zambet pe a lumii fata.

Cu aripi moi ma mangai in tacere
Fara sa stii de ce trebuie sa pleci,
iar boabele de roua, cu durere
Se scurg, amar, din ochii tot mai reci.

Ai vrea sa strigi, sa-ntrebi,dar n-ai pe cine
Timpul sfasie clipele ce plang
E asfintit, atatea mor cu tine
Si lacul-vis te soarbe adanc.

Povestea ta abia acum incepe...