Și dacă toamna-i mai săracă-n flori
Ce dacă! Încă mai zâmbești, de-atâtea ori!
Și dacă-n cerul nopții stele nu-s
Luceferii-ți din ochi ne sunt deajuns.
Iar dacă-n drum poteci nu se supun
Ne ridicăm din hău prin gându-ți bun
Și ploi de vin mereu, chinuitor,
Le-alungi cu dalbe raze prinse-n par.

Câți ani s-au dus și câți or să mai treacă…
Încărunțim ușor, spunând: ce dacă!
Ramuri am fost și-am devenit tulpină,
Iar prin pietriș crescut-am rădăcină.

Iubind secunda ce-a murit și doare
Sfârșim frumos prin clipa viitoare
Și-atunci, socratic, vieții-i dăm o șansă,
Sorbind cucuta dulce de acasă...