Am facut din luna leaganul meu mut.
Ma rugam la ea cu solzi de peste
adormind pe fulgii ei galbeni
ca pe galbenusuri de oua.

Seara, adica pe acea inserare a
auzului nostru; seara,
adica pe acea inserare a vazului
si mirosului nostru,
ieseam mereu aproape dornic la vanatoare
de sange.

Fiind mult deveneam putin
si fluid fiind devendeam vapori
cu zabrele dintr-acelea
in care zborul orelor se prea frange.

Iar atunci, sarutand ingerii pe
saruturi,
deveneam la randu-mi stafie,
Coborand iarasi cu oasele
printre stelele moarte si inceputuri
de ar fi fost si-are sa fie.