strâmtoare largă de clepsidră,
prin tine
timpul ar trebui să treacă mai repede,
verde
de nisip

nu-i nimic, va fi altul,
se va scurge sinuos
printre fulgi calzi de îngeri scărmănați,
îngropându-se în ei
- în fulgi, în_geri -
înviind în tărâm de poveste,
acolo unde condurul de sticlă al cenușăresei
își pierde luciul și conturul
pe trepte,
unde lupul dispare înghițit
de scufiță,
unde ouăle de aur fac deliciul...
...celei mai banale omlete,
acolo unde făt-frumos
de-abia mai merge de anii grei
ce i s-au oprit pe umeri

nu-i nimic,
rămân totuși cuvintele nespuse
în spațiul neîncăpător
pentru timpul pierdut,
destinat gândirii