am trecut adesea pe strada ta, într-o cofetărie
cu fundițe de zahăr ars și cercei de praline chiar tu
ți-ai amintit de mine lângă tortul miresei galantarul gol
glacial. în oglinzi amorțite atunci m-am zărit precum
odinioară și precum ieri, chipul meu peste hainele mele
se legăna, gândul meu mic peste cărțile pe de rost înghițite
și peste multe pagini abia deslușite plutea. astfel am ieșit
în soarele amiezii, pe vitrine se zbătea umbra de lângă mine.
treceam iar pe strada ta împietrită, cu amorezii fetei popii iar
prin curți expoziții de furouri și rochii. cu case gri și colivii
cu canarii pustii, case cu multe uși spre iatacurile cu păpuși
cu încă mai multe zăvoare ferecate-n căile spre izvoare.
cu plopi fără soț trăsniți din colț în colț, cu felinare chioare
și vardiști artiști, care cândva copiau poezii din gazete sau
țipau în cor operete. treceam pe strada ta, o știam, o reconstituiam.
din decorul bine păstrat, doar puțin prăfuit, pe tine te decupam
și-n inimioară mi te-ncuiam. iar din bezna ei strâmtă
tot îmi mai făceai semne și-mi croșetai suspine. așa-i,
așa-i că-ți aminteai de mine? pe strada ta
un cortegiu de dricuri aluneca pe șine de rime.