Cred ca suntem zămisliți de Fantezia unui COPIL MARE
Ce, din plictiseală, sau, nevrând să-și lase Grădina singură
S-a jucat cu Þărâna
Și a CREAT... umbre inlănțuite
Menindu-le... CÃUTAREA.
Le văd trecând pe langă mine
Și, din când in când, ne așezăm la aceeași masă
'Masa Umbrelor' parcă spunea cineva
Nu mai știu nici cine si nici de ce
Pentru că mie mi-a dăruit și... UITAREA.
În clipe ce le simt grele
ÎL privesc cu ochii sufletului și IL intreb:"De ce?"
Zâmbește părintește si imi spune: "Nu te teme!
ÎNGERUL drămuiește! Primești doar... cât se primește!
Mulțumește pentru ca EXIȘTI!
Și îndreaptă-ți ochii spre mine și-atunci când nu sunt triști!"

Hm... Jucării din Þărână create de un COPIL MARE
Ce simt uneori că-s uitate...
SUNT OARE?...