Am sa te iert că vei pleca,
Și-am să te cred când vei veni
Din lungile pereginări
Și din iubirile de-o zi.

Și-am să primesc tot ce-mi vei da,
Mănunchi de stele sau bucăți de lună,
Fărâme de iubire, de adevăr sau de minciună,
Spunându-mi :”tu vei fi pe veci a mea”.

Și-am să adun ca-ntr-un roman,
Filă cu filă, tot ce-mi vei povesti,
Și-am să păstrez tot ce nu am
Spunându-ți într-o bună zi:

„Am fost a ta, dar m-ai pierdut,
Vânzăndu-mă doar p-un argint
Ar fi păcat acum să mint
Că tot ce-am spus am și crezut.

Am vrut doar să-ți îmbucur sufletul o clipă,
Să-ți dau Fata Morgană a visurilor tale,
Să îți arăt că tot ce faci în pripă
E în zadar, ca și-un fir de nisip pe mare.”