pentru femei, biciul! ne recomanda
Nietzsche
biciul pentru femeile mele
de altadata
de niciodata
biciul muscand din carnea lor sarata
sa scoata la iveala viata lor
netremuratoare daruirea lor fara capat
in respiratia si gesturile
pe care le voi tine mereu minte
biciul pentru minciuna lor trufasa
cu care trec printre zile
fara stiinta de a fi bune iluzii
sanii si picioarele lor frumoase
imi spun la fel de mult
ca pantecul zeului
imobile in tipatul lor rece de statui
cenusii sunt, la fel ca absolutul
"Sigur, mai sigur decat certitudinea insasi,
Cu picioarele bine-nfipte-n pamant,
Bine nutrit, strans in chingi,
Robust ca un armasar, duios, falnic, electric
Eu si acest mister, suntem aici."
nu vreau sa ma ascund
in singuratatea mea luminoasa
sunt mai puternic decat iubirile mele
mai viu decat insusi Walt Whitman
trupul meu mirosind a fum
nu danseaza dupa ritmurile stranii
ale deznadejdii

poemul meu e ca o dimineata atat de urata
incat traiesti dimineata
din tine
cand beat de lumina iti inchipui
ca vei bate strazile orasului
stiind mai mult decat cuvintele
pot sa-ti spuna
despre oameni si despre atentia
fara ragaz a copacilor
strabatand tacerea
voi scrie poeme cu mana mea aspra
atat de aspra incat zgarie hartia
doar prietenilor mei
zgomotos ca o fanfara militara
intr-un parc
ei ma vor auzi totusi
de oriunde