poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-01 | | Înscris în bibliotecă de daria ilaria
E o caretă
Cât o casă, dar pe altă planetă. E careta unor principese Necunoscute, dar alese De-un, urcat la spate, paj De ceară. N-are atelaj, N-are cai, e o ruină. Dar înăuntru e o lumină, Iar afară: noapte cu diamante. Înăuntru: tapiserii cu vechi rozuri vivante, Adică retractându-se la orice atingere, Devenind viori și începând să sângere Fără rost, în niște recipienți lunguieți Înșirați lângă pereți. În caretă, Printre faldurile de plasmă violetă, E și râsetul tău copilăresc Ascuns, ca să nu te găsesc. Eu, dacă-mi dați voie, voi intra în careta luminată, așa, Ca să sorb din recipienți și să strig Să-i dea drumul că mi s-a făcut frig Și mi-e dor de peisajele generale, Cu golfuri și ținuturi goale Din cartea mea de geografie. Și pe urmă, ce-o fi să fie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate