Nu-mi amintesc nici macar un bastonas
nici o cruciulita,
Nici cum atunci erau strazile
batranului putred oras,
Nici troienele de zapada
incununand de la coada la cap cu alb
vechea mea ulita,

Nici fetele acelor colegi
ce-mi starneau curiozitatea sordida
intrebandu-ma poate atunci care-i calea
spre nedescoperitul inca lacas
In care
viitorul fluture se va fi nascut
din omida,

Nici prima banca, nici primul coleg,
nici prima sclipire de ochi a dedublatei mele fiinte imaginare,
Poate doar spatiul...
asa ca un intreg luat,
si lumina unei garoafe aruncate
pe umbra inca nedesfacutei calimare,

Nici primul penar uitat in banca, solitar,
Nici primul sarut
cu pamantul afara, pe terenul de joaca,
Nu-mi amintesc nici primul cuvant rostit
cum nici dealtfel nu-mi amintesc
prea bine
cum sau la ce am luat nota zece prima data,

Nu mai tin minte cand cu prima ocazie
am chiulit,
Nici atunci cand am tras primul fum de tigara,
Si nici cum am copiat prima oara in viata
la ora de geografie, despre granit
si despre rocile ce se dezgropau din nu stiu ce
regiune uitata de lume din tara,

Nu-mi mai amintesc nici cum am reusit
ca prima iubire sa-mi poarte numele de Mihaela,
Si nici de ce m-am catarat pe acel zid
nu-mi amintesc
de aproape mi-am rupt in cadere mandibula
jupuindu-mi curajul adolescentei si pielea,

Nu-mi mai amintesc prima porecla,
primul joc castigat sau prima bucata de canepa tesuta,
Prima sticla sparta ori primul
cantec cantat,
Nu-mi mai pot aminti oricat m-as stradui acum
nici primul impuls
de a experimenta gustul dulceag de buze carnoase
si crude,

Nu mai stiu nici primul prieten cine mi-a fost,
prima fata tinuta de mana...
Nici nu-mi mai amintesc
care a fost primul moment in care am simtit ca totul
e fara rost,
Prima clipa in care m-am simtit singur,
abandonat in singuratatea-mi pe lume...

Si prima lacrima este un mister incurcat
in panze stand lipite una de alta, in intuneric,
Si prima stare de plictis mi-e un ac in carul cu fan aruncat,
Si prima tradare mai stiu doar despre ea
ca a venit pe neasteptate
din partea unei fiinte cu chipul angelic...

Nu-mi mai amintesc cand m-am nascut,
Prima senzatie a golului luandu-mi masurile
si invelindu-ma precum un eol himeric
cu promisiunea de pana la moarte,
Nu-mi mai amintesc primul gand de parasire
al lumii avut,
Si nici prima carte de poezie citita.
Nici prima carte...