iata-ma
vorbeste-mi doar cu pupila
dar nu cu atata lumina
te rog
mai incet
o auzi?
se trezeste undeva
in focul care-a ars si-a nins
petala cu petala
iata-ma
limpezeste-ma intr-o lacrima
in care doar eu
sa fiu
cel plans si alungat
putin cate putin
doar eu
drumul prin ploaia aceea
nemaivazuta
inceputul si sfarsitul
zborului
iata-ma
acum plec
nu mai vorbi
nici cu vocea perfect rotunda
a pupilei
ai putea s-o trezesti
aici
langa mine
iata-ma plec
ninge-mi prapastia
ca o rana ce te-asteapta de mult

ma iarta
azi doar iubirea ta ma mai tulbura

acolo
undeva
e desluseste parca
se desluseste

iata-ma
acum plec
s-o intampin
si s-o ratacesc
in alt
trup...