ceea ce nu mi se-arată ochilor
de fapt nu există,
nimicul e nimic, totul e nimic,
trag sfori, mai trag și de sfori
la capătul lor marionetele trag și ele
înțepenite,
aprind lumina, sting lumina,
strig, ecoul bate-n sticlă,
oricum nu se-aude,
mai dau pe ici pe colo
din mâini și din picioare
să-mi fac loc în valuri
și tunele sub pământ,
nu reciclez versuri surogat pentru amintiri,
nu gust lacrimi sărate că-s amare,
nu mai exiști - tocmai am închis ochii
...degeaba...