Din teoretica splendoare
Te-ai nascut tu, zeita-n vis
Sa fii in viata o carare,
Drumul cuiva spre Paradis.

Dibace tu, umbra de gand,
Napraznic dor de viata vie,
O fi aievea si-atunci cand
Cuiva i se parare ca te stie.

Si ca o torta aprinsa-n cer veneai
Direct din Muntele Olimp,
„De ce?” „Pentru c-asa vreau eu!” si suradeai,
Dar m-ai gasit un om bolind.

Din ecuatii m-ai luat
Mai pus sa zbor si sa visez…
Pe tine nu te-am calculat,
Acun nu stiu ce sa mai crez.

O, eu sadic nebun cu plete
Ce sa gandesc, ce sa creez?
Chiar de-ar mai fi si alte fete,
Tu esti reala, eu visez…

Si de-ar mai fi una ca tine
Eu tot la tine as veni
Sa faci ce poti, ce vrei din mine
Cu tine, invat acum trai!

O viata am si o traiesc
Asa cum stiu ca un totem,
Am fost si fulger si blestem
Acum, nu stiu… stiu ca iubesc!