Sa vezi din toata viata care trece,
Doar crinii cruzi ce-ti plang azi pe picioare.
Si din intreaga dragoste apusa,
Sa iti serbezi, acum, inmormantare.

Si lemnul mult prea rece si prea greu,
Purtand ascuns in lacrimi suflet tare
El tot ce isi dorea era sa zboare...
E mai departe ca oricand de Dumnezeu.

Doar viata parca-i pare mai aproape,
Cercand zadarnic sa-nteleaga, oare
De ce toti refuzand sa il ridice
I-arunca, tristi, cu florile-n picioare.

Privind mereu acelasi dans funebru,
Ultim moment din ceea ce a fost,
Daca-ar putea, si-ar repeta greseala.
Pacat,ca nu mai are nici un rost...

Strivit si rau ii pare-acum obrazul
Pamantului ce-n brate-l strange tare,
Si lacrimi mari aduc in graba somnul,
Stingand tigarea inimii ce moare.