am găsit pe nisip urme
ce ar fi putut fi pașii tăi, ai noștri,
dar a trecut o altă umbră,
a unui pescăruș,
a unui nor,
a unui val de spume
și au plecat
spre un alt țărm
de nimeni știut

te-am strigat,
am strigat,
dar vuietul mării
a stins chemarea
unde să te caut?

mi-e sufletul pitit
într-un rest de cochilie
pe care valurile o năucesc la mal
ar fi atâtea de spus...