frică de ploaie
de minimeteoriți cu aripi inegale,
e-un dans haotic de păsări în neglige
roșu dantelat
spunându-și
ping pong,
așteaptă-mă lângă șotronul aruncat
mai alaltăieri pe asfalt,
așteaptă-mă lângă pânza de păianjen
tatuată de curând pe coapse,
ping pong, așteaptă-mă...


sunt frunze aproape moarte
adunându-se în prag,
cerșind atât de pur
vrem fetiș în epilogul prelungit
al acestei povești,
sunt jocuri de cuvinte ce se termină aici
...te iubesc, nu te vad, nu te vreau...
scrijelite în grabă într-o poezie
de-un rând


acum...deschide-te ușă
când împing cu umărul în tine,
n-ai voie să mai stai
înțepenită