Am crezut ca cerul nu se naruie. Ca norii pot sa-mi spuna ce e in spatele lor. Ca urma rosie din gandul meu nu ninge.
Am crezut ca frunza cazuta pe fruntea, nasul apoi piciorul meu nu se opreste. Copacul nu plange.
Am crezut in galbenul lui Bacovia si-am plumbuit fiecare lacrima cu el. Casa mea nu e galbena.
Am crezut in hotarul mintii mele si-am incercat sa ma impiedic in el. Firul de par nu se rupe.
Am crezut in tarsaiala pasilor pe holul gol si sidefat. Bunicul meu nu aude.
Am crezut ca sunt naiva si increderea mea in versul soptit e nauca. Versul meu nu se pierde.
Am crezut in basme, in nemurire si dragoste nepamanteana. Nu sunt Ileana Cosanzeana.
Am crezut in tot ce e al meu si ma atinge. Cand dorm nu simt.
Am crezut in piatra, in apa si in foc, in sunet de sirena, in cantec de leagan firav. Copil nu mai sunt.
Am crezut in infinit, in matematici si in cifre. Viata nu se numara.
Am crezut ca graiul se transmite, si vad sa scriu in suflet nori. Acolo nu ploua.
Am crezut in nefiinta, ca sunt un fulg reincarnat in pasare, renascut in antilopa si dornic din copil sa fie om. Nu sunt nici om.
Am crezut in gize,in pasari, in cainele meu de-o schioapa. Ei nu ma aud.
Am crezut ca pot zbura in efemeritate. Nu m-am aruncat.
Am crezut ca pot sa cred.
Acum nu mai cred.
Acum stiu.